Legământ

Când m-ai găsit, Isuse, eram una cu țărâna,
Tărând păcat după păcat în colbul lumii,
Nimeni nu mi-a întins în noapte mâna,
Doar Tu singur venit-ai ca sol al mântuirii.

Prin neguri, zbucium, ură și gunoi,
Lumea cu-a ei șoaptă atât mă atrăgea
Urmară lanțuri și lacrimi picurate-n noroi
În efemera-mi viață, sens nimeni nu găsea.

Departe de cer și rob la turmele de porci
Cu hainele mânjite de-ale iadului tăciuni,
Își trăseseră prin pulbere trena, regretele adânci
Eram pierdut și stors de grele munci.

Dar, într-o zi, m-am prăbușit pe genunchii oropsiți,
Cu inima ce-a strâns în ea atâta rău și chin,
Cu ochii de lacrimi amare obosiți,
Iar Tu, Isuse, te-ai oprit c-un dulce alin.

Și-n sinistrul ecou al plânsului șuvoi
Auzit-am glasu-Ți dulce cu iz de iertare în el
M-ai pus pe umărul Tău brăzdat de-al bicelor puhoi,
Mi-ai dat o haină nouă și-n viață un țel.

Și-n cuvintele iubirii, suav mi-ai șoptit:
"Copilul Meu iubit, plătit-am totul pe Via Dolorosa,
De n-ar fi fost a Mea cruce, tu n-ai fi mântuit,
Pe Golgota ți-am dăruit la viață șansa"

Credeam că vei lovi în mine cu al reproșurilor bici
Dar, de multele-mi păcate Tu nici n-ai amintit,
Credeam că nu mă vei primi cu-ale mele frici,
Dar, din îndepărtate ere Tu m-ai iubit.

Tu nu m-ai judecat Isuse, când cu fariseii
Îți tâgăduiam vrerea și puterea,
Când înverșunat te condamnam cu iudeii,
Mă iubeai și când semnam cu irozii pierea.

Cu Iuda, când arginții avar îi împărțeam
Erai gata să ierți și la piept să mă cuprinzi
La iubirea Ta și hoții și romanii și eu de-o-potrivă amuțeam,
Și-n chinul groaznic, spre om, străpunse mâini întinzi.


Când nu eram nimic, nici praf tihnit pe-a lumii emisferă
Tatăl Dumnezeu urzea un plan măreț,
Prin care cerul cu pământul se uniseră
Cu un legământ plătit cu mare preț.

Și-acest legământ pe cruce s-a semnat
Dar nu oricum, ci cu sânge sfânt,
Ce-a curs din Mielul nevinovat condamnat,
Să se împlinească al Tatălui cuvânt.

Îți mulțumesc, Isuse, că în nesfârșita-Ți dragoste,
Nu m-ai alungat și nu m-ai lăsat hoinar în nopți
Pe mine, țărâna cu zăvoare, m-ai dus spre culmi celeste
Ai vrut cărarea-mi încurcată s-o îndrepți.

Și de-aș umple cu lacrimi oceanele toate,
Tot n-ar fi de-ajuns să Îți mulțumesc
Că m-ai ridicat din praf, dându-mi nestemate -
Iertare, har și pace ce mă îmbogățesc.

Iubit Isus, ne-ai îmbrăcat în haine albe,
Să pășim în veșnic legământ cu cerul,
Să adunăm de-acum tot ce-i curat în tolbe
Hotărâți să-L slujim pe Sfântul.

Ajută-ne Stăpâne că până la sfârșit
Să păstrăm curat al nost' veșmânt
Ca-n Patria ce Tu ne-ai pregătit
Să fim cu toți la nunta Ta, când părăsi-vom tină și pământ.