Haine albe fără pată

Haine albe fără pată

--Îmbrăcaţi în haine albe,
Cine sunt aceştia oare,
Cine-s şi de unde vin?

--Au venit din mare chin,
Din planeta de suspin,
Ei cu Domnul au luptat,
Biruind orice păcat,
Haina nu şi-au murdărit,
Căci Isus i-a întărit.

Chiar divinul Creator,
I-a condus în lupta lor,
Şi-au ieşit biruitori,
Prin Isus învingători.

Viaţa lor şi-au închinat,
Mielului crucificat,
Moartea nu i-a speriat,
Căci la Domnul au privit,
Ce prin moarte-a biruit.

Firea lor cea pământească,
La botez şi-au răstignit,
Haină albă au primit,
Ce-au păstrat-o fără pată,
Prin Isus imaculată.

--Dar coroanele acestea
Din aur strălucitor,
Oare cine li le-a dat?

--Chiar al nostru Împărat,
Şi al lor Mântuitor,
Căci iubirea lui Isus,
Au dorit-o mai presus!

Aur nu şi-au adunat,
Pe sărmani i-au ajutat,
Pe bolnavi i-au vizitat,
În temniţă ei au intrat,
Să-i caute pe cei pierduţi,
Cei de oameni neştiuţi,
Părăsiţi şi nedoriţi,
Multe suflete-au adus,
La iubirea lui Isus!

Ei sunt fii de Împărat,
Strălucind ca nişte stele,
Zburând veşnic printre ele,
Mielul e în fruntea lor,
Marele biruitor,
Cu Isus veşnic vor fi,
Şi în cer vor străluci!

31. 08. 2013
Cornel Jigău