Botez în apă sau botez în Sânge

Botez în apă sau botez în sânge

Din secole străvechi ne tot frământă
Și-o tulbură-ntrebare se repetă,
Deși, pe alocuri, mintea ne încântă,
Iar alții ajung să-i facă statuietă.

Se tot întreabă lumea de botezuri,
Cum să le facă mai atrăgătoare,
Să pună panglici, etichete, crezuri,
Să fie-n ochi, oh, care mai de care.

În ape închise, râu, baptistiere,
Curând o să se-ajungă cu petale,
Căci e o lume-a nebuniei ere,
Iar ce e-n Biblie nu-i mai pus în cale.

Atât tupeu cât astăzi ne există
Nu s-a mai pomenit vreodată pe pământ
Deși ascuns sub mască îi fața tristă
Iar prefăcătoria acum e lucru sfânt

Uităm atât de lesne jertfa crucii
De dragostea ce-acuma mii de ani
Când luat-a asupra Sa povara fricii
Deși cei dragi i-au devenit dușmani

Cu trupul ruinat de-așa durere
De lovituri prea crude fără număr
Să-și ducă crucea totuși i se cere
Deși povara-i apasă pe umăr

Și Dolorosa tot îl presărase în sânge
Din dragostea Divină nu scoase un cuvânt
Puterea Lui trupească încet-încet se frânge
Dar cea Dumnezeiască trecuse de mormânt

În vârful căpățânii scrâșnesc din dinți soldații
Luptând din răsputeri să-i scoată un cuvânt
Să aducă asupra sa o vină în generații
Spunând cu înflăcărare: nicicând n-a fost un sfânt

Cu câtă înverșunare l-au țintuit pe cruce
Râzând când trecătorii-l scuipau batjocorind
Dar dragostea divină până la cer se duce
Spunând: Oh, iartă-i, Tată, ce fac, fac neștiind

În sângele iertării ce curse pe Golgota
Din rănile-i preasfinte pentru cei păcătoși
Ne-a împăcat cu Tatăl, plătind El toată nota
Din care niciodată noi nu am fi fost scoși

Și iarăși întrebarea răsună cu putere
Care îți este prețul, ce plătești la botez?
Sau ai uitat de Isus, de jertfă, de durere?
Făcând din ușurința lipisirii unu-i crez