Un an de spice slabe..

Un an de spice slabe a fost anul trecut,
Cu secetă ce-n mine lovit-a mult prea mult...
Și-n trup dar și în suflet am suferit din greu;
Așa mi-a mers tot anul: doar secetă, mereu!
Aș fi pierit -desigur- de sete în pustie,
De nu mi-ar fi dat Domnul picuri de apă vie!
Căci totuși, Creatorul, în viață m-a lăsat:
Așa El hotărât-a, din cerul Său înalt!

Un an de așteptare zadarnică s-a stins
Iar din făgăduințe a mai rămas un vis...
Un vis pus într-un cufăr, ținut mult prea departe
De mine, de-mplinire și de realitate! . .
N-am înțeles aievea dacă pentru Hristos,
În anul care vine, mai pot fi de folos. .
Căci am simțit bariere mereu, că sunt oprit
Să-mi folosesc talanții cum El a rânduit. .

N-am înțeles nici cine m-a tot oprit mereu
Pe câmpul plin de spice: Cel Rău sau Dumnezeu? ...
Totuși, eu nu am vină, căci mult aș fi lucrat;
Am vrut cu toată ființa, dar nu am fost lăsat! ...
Dar a trecut; de-aceea rămână în uitare
Anul de spice slabe ce s-a topit în zare!
Acum privesc spre ceruri, privesc spre viitor,
Spre Cel ce are milă, spre-al meu Mântuitor!

Și chiar dacă în suflet mă simt zdrobit, sfârșit,
Eu îndrăznesc la Domnul, la Cel ce m-a iubit:
-Mă iartă, scump Isuse, dacă Te-am întristat
În anul ce trecut-a, în care-am îndurat
Atâtea umilințe, înfrângeri și dureri. .
În anul care vine îți cer doar mângâieri!
Îți cer, iubit Isuse, ca Tu să îmi vorbești
Prin al Tău Duh din ceruri și-apoi să și-mplinești! ...

Să mă ridici din groapa în care am tot fost,
Să dai cu prisosință vieții mele rost!
Să îmi deschizi Tu Însuți toate ușile-nchise,
Să îmi aprinzi din ceruri lumini odată stinse!
Să frângi orișice ziduri care îmi stau în cale,
Să mă ridici pe stâncă cu-a Ta putere mare!
Să îmi deschizi cărarea către sfântul ogor
Pe care cu talanții să ar până în zori!

Ca-n sfânta dimineață care în cer va fi
Să mă-ntâlnesc cu sfinții, cu toți ai Tăi copii!
Să-Ți pot cânta cu robii care au tot trudit
Din dragoste de Tine pe câmpul aurit!
Ascultă-mă, Isuse, ascultă ruga mea:
Aș vrea s-ajung în ceruri cu-ntreagă casa mea!
Căci rostul vieții mele e să Te văd pe Tine
Cu toți cei dragi, acasă, în slăvile divine!