Trecut-au anii...

Trecut-au anii...

Trecut-au anii rând pe rând
Şi-adăugându-se la număr,
Când îi priveşti peste umăr
Te întrebi: - Atâţia-s, când,
Pe cale de neîntors s-au dus
Cu bucurii scumpe-n apus?

Şi tot gândind, la numărare
Azi mi se pare c-au zburat,
Aşa de tainici, şi-au lăsat
În mersul vremii trecătoare
Amintiri, ce trec prin spaţii,
Trezind în sufletu-mi vibraţii.

Trecut-au anii, luând cu ei
Din zorii scumpi ai tinereţii
Cel mai drag tablou al vieţii,
Misterul sacru al Dragostei
Cu forţa lui de vervă plină,
Spre-a gloriei culme Divină.

Şi dacă ani trecând s-au dus
Credinta-n suflet mi-a rămas
Pân-voi ajunge odată acas'
În ţara-mi sfântă cea de sus
Unde doar Dragostea va fi,
Şi-unde cu cei sfinţi voi locui.

Flavius Laurian Duverna
25 decembrie 2011