Toți rostim Eben Ezer

TOȚI ROSTIM ”EBEB EZER”

Ne-ai păzit cu brațul tare în orice împrejurare
N-ai lăsat nenorocirea să se-abată peste noi
Ai venit în ajutor când a fost vreo încercare
Să putem nutri, senini, gândul vieții de apoi.

Ne-ai condus în drumeție, pas cu pas ne-ai îndrumat
Să putem privi spre ținta stabilită-n Testamente
Când probleme s-au ivit noi la Tine-am apelat
Vrând să fim cu-ncredințare ale Tale instrumente.

Ca și servul de-altădată ce-a slujit cu demnitate
La altarul mulțumirii, azi, rostim Eben Ezer
C-ai schimbat în bucurie chiar și stările uscate
Și-ai adus noi revelații din știință, din mister.

N-a lipsit nici suferința, n-a lipsit nici bucuria
Dar vedem cum planul Tău generează împliniri
Și în anul încheiat ne-ai ghidat călătoria
Să putem realiza, pe ogor, desțeleniri.

Nu prin merit personal am învins dificultatea
Pân-aci ai fost cu noi, iar rostim Eben-Ezer
Tu ai nivelat cărarea, ușurat-ai greutatea
Și ai răspândit căldura ce topește viscol, ger.

Înnoptări au fost destule pe traseul spre Cetate
Dar de fiecare dată raze din izvor ceresc
Străbătut-au constelații să ne dea seninătate
Și-am primit iluminare în răspuns dumnezeiesc.

Ne-a-ntărit credincioșia fiecare zi din viață
C-am văzut că bunătatea-Ți nu-i la capăt, nicidecum
Ne-au învăluit lumini ce veneau din sfânta-Ți Față
Și-am văzut o strălucire dincolo de nori de fum.

Când eram în așteptare am trăit experiențe
Care-au așezat în suflet strat subțire de-ndoieli
Dar văzut-am mai apoi că-s subtile aparențe
Și că niciodată, Tată, în speranțe nu ne-nșeli.

Pietrele de amintire așezate-n ani trecuți
Toate, toate ne vorbesc cu un iz de nostalgie
Că-n întinderea cerească suntem bine cunoscuți
Și că nu suntem uitați prin terestra pribegie.

Iar rostim Eben-Ezer cu convingere deplină
Și ‘nălțăm recunoștință către tronul de-ndurări
Că-i deplină fericire când lăuntrul, tot, se-nchină
Și când Ție Îți trimitem și cântare și urări.

George Cornici/Sfârșit de an 2017