S-a mai grăbit un an...

S-a mai grăbit un an...

S-a mai grăbit un an să plece, din șirul anilor puțini
Și-au mai rămas atâția Doamne, câți Tu ne-ai dat, ca să trăim,
S-a dus un an, cu clipe multe, de frumusețe și urât
Căci toate trec și se usucă, tot mereu și rând... pe rând,

A mai plecat un an din file, din cartea vieții ce ne-ai dat,
S-au strâns acolo împliniri, și multe care au stagnat,
Rămas-a Doamne rugăciunea, în fața Ta de pe altar
Și clipele când te-am văzut, lucrând în casa noastră, iar,

A mai plecat un an de cântec, și versuri multe, ce ne-ai dat,
Au mai rămas în fața milei, tot ceea ce te-am lăudat,
Vor înainta pe drumul veșnic, a noastre fapte ce-am trăit,
Ce mai înainte de vecie, o Doamne Tu ai rânduit,

S-a mai țesut un fir de pânză, din țesătura ce lucrăm,
Pentru iubirea Ta nespusă, ajuta-ne, să numai stăm
Cu grijuri mari ce ne frământă, cu mari poveri ce chinuiesc,
Aș vrea in anul care vine, să pot Isus, să biruiesc

S-a mai grăbit un an să zboare, către mulțimea din vecii
Și am rămas cu dor în suflet, știind o Doamne, c-o să revii,
În anul acesta ce urmează, vom sta mai mult, spre cer privind,
Să așteptăm a Ta venire, să ne găsești pe toți, veghind

S-a dus grăbit încă un an, și nu știm dacă o să mai fie,
Un an cu pace și cu har, sau poate, fi-vom lângă Tine
Și vrem să fim cu toții Doamne, cum cloșca strânge puii ei,
În anii care-au mai ramas, fie buni, sau fie grei

Așa se duc anii în grabă, și parcă, nici n-au fost cândva,
Ajuta-ne o Doamne Tată, să stăm mai mult, la crucea Ta,
Această taină care vine, lăsată pentru muritori,
În viața noastră cea rămasă, dorim să fim, biruitori

Cu Tine vom străbate greul și bucurii ce sunt puține,
O Doamne noi dorim când vii, să ne ridici în slăvi la Tine,
Ca să ne strângi, de prin coline din ape multe și văpăi,
Căci Tu îi strângi la sânul Tău, pe toți ce sunt, copii Tăi.

Amin
Floarea.