S-a mai cernut un an...

S-a mai cernut un an...

Prin sita vremurilor s-a scurs
Un alt An, de Sus scris!
Îl privim în urmă, tăcut,
Ca pe toți ceilalți ce s-au cernut...
A fost și soare, a fost și nor,
Furtuni, vânturi, viscol, vifor;
Și noi, am fost cernuți cu ei,
Izbânda ne-a fost Dumnezeu.

Oare, de ce-ai lăsat o, Doamne,
Ca anii să fie numărați?
Ei țin lama de plug în toate,
Brăzdează ale noastre fețe.
De ce ai lăsat Doamne, anotimpuri?
Trecem prin ele călători...
Ani, vremuri, schimbăm mereu.
Ne dăm seama când mă privești tu, te privesc eu.

Mii de ani și generații
Pe pământ multe au schimbat.
Oare, cerul mai e același?
Și acolo omul a umblat...
Pământean! Ești trecător ca și clipa,
Salvarea sufletului îți e credința.
Te-ai dezbrăcat de ani și vremuri;
Azi, nouă treaptă îți stă ca să pășești...

Și... întoarcem clepsidra din nou.
E iarăși Anul Nou!
Nisipul va începe a curge:
Firicel de apă dulce.
Clipă de clipă, anul va trece
Lăsând în urmă trupuri bolnave
Și atâtea gânduri agățate de cer...
Acolo, anii... nu au număr! ...

Acolo... e viața veșnică!
Nu este noapte, e numai lumină.
Nu sunt lipsuri, tristeți, durere;
Lângă Tatăl sunt bucurii și mângâiere.
Acolo, ani nu vor mai fi.
Viața infinită cu Dumnezeu vom trăi.
Nu vom fi cernuți de încercări,
Vom fi pe veci nemuritori.

An ce-ai plecat... te vom uita...
Nou An... te vom aștepta...
Anii trecuți, cei din viitor,
Frați sunteți cu toți;
În visterii ascundeți de toate,
Împărțiți din ele la fiecare:
Bucurii, dar și durere...
Dar... mulțumim Cerului de mângâiere!

O, Tată! ... Creator Divin,
Cu credință spre Tine vin.
Tu știi câți ani voi număra,
În toate, fie voia Ta!
Ocrotește-mi a mea cărare,
Poartă-mă pe ale Tale brațe
Spre cer să pășesc câte-o nouă treaptă
În toți anii ce mă mai așteaptă.


Coca Toma, PATTADA/28/12/2019