Noul An

Privește-ți urma pașilor în vale
Tu, ce te uiți spre noul început
Și meditând la ce-ai cules pe cale
Te uită-întâi. . . la ce nu ai făcut.

De-ai fost în vie, soi de viță-aleasă
Și rod pretinzi că ai avut destul,
Privește bine ce-ai cărat în spate
Tu dromaderă. . . ce-ai fugit destul.

Căci Domnul știe pașii tăi. . . și drumul,
Ce cu iuțeală vrei să-l ștergi de praf
Și-o clipă de-ai avut din rodul îndoielii
Nici soda, nici silitra, nu șterg al tău păcat.

Doar Dumnezeu îți, iartă azi păcatul,
Când rugăciunea ta se duce către El,
Nu este zeu din lemn și nici din piatră
Și nici un idol. . . nu-i ca Dumnezeu!

Privește-ți urma pașilor în vale
Și vezi ce-ai fost pentru ai tăi cei dragi,
Ai fost ca Lot, sau poate-ai fost ca Noe?
Răspunde-ți sincer. . . altfel faci păcat!

Ești soi de viță-aleasă?
Te uită-n adunare și vezi-ți urma pașilor lăsați!
Ai fost ca Diotref, sau poate-ai fost ca Gaiu?
Să-ți spună frații ce urme ai lăsat.

Privește-ți urma pașilor în vale
Când spui că ai simțit cu cel ce-a fost rănit,
Ai fost levitul, vreun preot oarecare?
Sau omul milostiv, ce-a stat și la-ngrijit?

Răspunde-ți sincer!
Ce vrei în continuare?
Să fii tot cum ai fost?
Sau poți să fii mai bun?

Îndreaptă-ți rugăciunea
Spre-acel ce știe toate
Și spunei ce dorești
La început de drum.

Îți mulțumesc, o Doamne,
Că nu m-ai lepădat
Și sunt în via ta
Aici, cu frații mei.

Ai fi putut, desigur,
Să-mi pedepsești greșeala,
Să-mi faci ca la Safira
Și ca la soțul ei;
Când uneori doream
Să fiu mai spiritual
Decât în realitate,
Decât de obicei.

De câte ori priveam
Spre vechile cetăți
Sodoma și Gomora,
Spre lumea care-o știi,
Ai fi putut desigur
Să nu îmi ierți greșeala
Și dintr-un stâlp de sare
Să nu mai pot ieșii.

Dar Tu, mi-ai spus în șoaptă:
Ai pus mâna pe plug!
De ce privești 'napoi
Spre lumea de plăceri?
Apoi, m-ai îndemnat
Să urc în continuare
Spre muntele Tău sfânt,
Cetatea Ta din cer.

Aș fi putut, desigur,
Să fiu ca Zaharia
Și mut pentru o vreme
Să-mi ispășesc greșeala,
De câte ori în urmă
M-am îndoit de tine
Și n-am crezut căci Tu
Îți ți făgăduiala.

Îți mulțumesc, o Doamne,
Că nu m-ai pedepsit
Când uneori cârteam
Iar Tu, mă auzeai,
Tu n-ai lăsat pământul
Ca să-mi înghită trupul
Cum s-a 'ntâmplat cu Core,
Datan și Abiram.

Ai fi putut desigur
Să-mi pedepsești purtarea
Și umilit să fiu
Ca Nebucadențar,
Când mintea mea gândea
Că eu sunt înțeleptul
Ce reușea să treacă
Prin încercări mai mari.

Văzându-ți bunătatea
Vin azi în fața Ta
Și vreau să-ți mulțumesc
Pentru că m-ai iertat,
Acum, că anul pleacă
Tu-mi spui să-mi pun dorințe
Voind ca să-mi arăți
Căci harul ți-e bogat.

De-aceea, îmi doresc
Să pot să-ți fiu plăcut,
Așa cum ți-este Abel
Din vremuri de-nceput.

MI-aș mai dorii nespus
Ca în umblarea mea
Să fiu precum Enoh,
Să caut prezența Ta.

Să fug de-acel păcat
Ca Iosif de-demult,
Chiar de mi-aș pierde haina,
Vreun titlu sau statut.

Oricât de bine-ar fi
La Potifar în casă,
Să nu fac compromis,
Să-mi port haina curată.

Aș vrea să fiu pe munte
Unde să uit de mine,
De somn și de mâncare,
Ci doar să fiu cu Tine.

Iar coborând la vale
Să-ți port slava pe față,
Cum a făcut și Moise
În vremuri de-altădată.

Aș vrea să fiu ca scaiul,
Lipit de-al tău popor,
Să fiu la fel ca Rut
Oricât mi-ar fi de greu.

Mai vreau, o Domnul meu
Ca să mă rog ca Ana,
Să pot fi și eu mamă
Și soață lui Elcana.

Aș vrea în râvna mea
Să semăn cu Ilie,
Pe muntele Carmel,
Să fii și Tu cu mine.

Aș vrea să simt și eu
La fel ca Ieremia,
Să plâng pentru acei
Ce fără vreun temei
Te părăsesc și fug. . .
Să-mi pară rău de ei.

Doresc să fiu și eu
La fel ca Daniel,
Să pot trăi oriunde
Ca și în casa Ta,
Fiind gata să renunț
Cât de departe-aș fi,
La orice îmbuibare
Și-orice te-ar supăra.

Mai vreau ca pasiune
Să-mi fie cartea legii
Și inimii să-i cer
Să îi cunoască sensul,
Apoi, la fel ca Ezra
Să împlinesc cuvântul
Pe orice drum aș fi
Și-oriunde mi-ar fi mersul.

Aș vrea să fiu ca Ioan
Și să eman iubire,
Iar când va fi să plec,
Să merg spre veșnicie
Doresc ca fața mea
Să poată strălucii,
Ca fața lui Ștefan,
Să aibă bucurie.

Dar până-atunci aș vrea
S-alerg neobosit,
Să fiu la îndemâna
Duhului cel sfânt,
Să fiu la fel ca Filip
Ce deslușea cuvântul
La cei aflați pe drum,
Pe care ori prin vânt.

Ajută-mă Tu, Tată
Să-l pot iubii pe Iuda
La fel ca și pe Iacov,
Pe Petru și pe Ioan,
Dar totodată, Doamne
Aș vrea să-mi dai tăria
Să fiu drastic cu-aceia
Ce-s falși. . . și mitocani.

Dar mai presus de toate
Doresc să fiu ca ISUS,
Iar de privesc în față
La anul care vine,
Să văd calea îngustă,
Să văd cărarea vieții,
Să merg pe pașii Lui
Ce duc spre veșnicie.