Mene Techel Upfarsin

Așteaptă lumea cu emoții
Și cu banchete, Noul An,
Cu artificii-n miezul nopții
Cu bucurie și elan.

De Dumnezeu, nici pomeneală
Căci Bachus e sărbătorit
Norocul, cum mai nou îl cheamă,
Pe noul zeu cel îndrăgit.

Și în serbări babiloniene
Ei cer pahar după pahar
Și curg batjocuri și blesteme
Ca pe vremea lui Belșațar. .

Dar mâna sfântă nu Se arată
Să dea sentința pentru chin
Ca-n Babilon, cum scrise-ndată
MENE TECHEL UPFARSIN.

Așa că, ei merg înainte
Trece și noaptea de desfrâu
Se-arată zorii, iar începe
Nelegiuirea ca un râu...

Că doar, e Anul Nou acuma
De ce să nu serbezi cât poți
Doar tinerețea e ca spuma:
Serbăm trei zile și trei nopți!

Da, trec și zilele pierdute
Iar viața-și ia normalul curs
De faptele atunci făcute
Ei au uitat, ce-a fost, s-a dus...

Până-n momentul greu în care
Al cerului Judecător
Scrie în dreptul lor pierzare
Precum atunci, în Babilon.

Și mâna iarăși se arată
Fără de milă, ca-n trecut
Și pentru viața lor pătată,
Ei vor plăti greul tribut.

În dreptul lor vad pe perete
Mene, Techel Upfarsin
Dar... prea târziu pentru a-nțelege
Cuvintele Celui divin! ...

Dacă Daniel ar fi în lume
Le-ar tălmăci spunând: Sfârșit
Și numărat, talerul spune
Doar cântărit și împărșit.

Timpul pierdut nu se întoarce
Nici faptele ce s-au făcut
Ci doar sentința scrisă rece
Cu o concluzie doar: Pierdut!

Acum apare o-ntrebare:
De ce în Biblie stă scris
Cum că iubirea Sa e mare
Dar totuși, mulți merg în abis?

Da, Dumnezeu este iubire
Dar și un foc mistuitor
Dragostea Sa e mântuire
Dar e și-un drept Judecător.

Există-un timp de îndurare
Care e marele Său HAR
Iubire multă și răbdare
În jertfa sfântă din Calvar.

Dar ușa Harului se-nchide
Răbdarea are un sfârșit
Și-o altă ușă se deschide
Prieten drag, ești pregătit?

O voce încă te mai cheamă:
Ieși dragul meu din Babilon,
Nu amâna, vino degrabă!
Încă se strigă din Sion,

Căci orișicând, mâna cea sfântă
Îți poate scrie pe destin
Doar trei cuvinte de osândă:
Mene Techel și Upfarsin!