Macazuri

Macazuri
de Octavian Sarb

E timpul sa privim in urma,
Sa vedem ce-am ingropat,
Acest an, ce-acum se curma,
Ceva din noi a mai luat.

S-au dus bunici, s-au dus parinti,
S-au dus copii in vesnicii,
Si, dintre ei, sunt printre sfinti,
Cantand celeste armonii.

O alta parte-s osanditi,
Pentru ca-n aceasta lume,
S-au numarat printre-amagiti,
Calcand pe-a diavolului urme.

Viata lor, ei si-au trait,
Cautand placerile de-o clipa,
Iar pe Isus, cel rastignit,
L-au sarutat, asa, in pripa.

Sfintindu-si, astfel, firea lor,
Ei, tot mai mult, s-au inaltat
Pe un altar ce-i sfidator,
L-adresa Marelui `Mparat.

Acum asteapta Judecata
Pentru viata ce-au trait-o,
Ce cumplita le e soarta,
Daca jertfa-au necinstit-o.

Noi, mai suntem azi in viata,
Inca mai putem alege,
Pe Isus si-a Lui povata,
Sau pe diavol, se-ntelege.

V-om schimba in desfranare
Harul, daruit prin Cruce,
S-au primind a Lui iertare,
Sfinte roade vom aduce?

Ca, in loc de Judecata
Oamenilor necinstiti,
Sa primim ca dar rasplata,
Celor ce-s neprihaniti!

Oradea 28 Dec. 2010