Încă în anul de-ndurare

Încă un an la cea din urmă filă...
Bilanț după bilanț, vreme de cercetare.
Îți mulțumim Doamne, că mai ai milă,
Și ne mai ții în anul de-ndurare.

Privind în urmă, vedem bunătate,
Chiar în aceste timpuri de-ncercare.
Căci știm că nici un lucru-n veci nu poate,
Să treacă unde Tu ai pus hotare.

Dar totuși, am lăsat îngrijorarea,
Prea des ca să cuprindă mintea noastră;
Parcă orbiți, nu am văzut splendoarea,
A tot ce faci, cu Mâna Ta măiastră.

Ne-am făcut planuri, juruințe sfinte,
Și visători, multe le-am dat uitării.
Rostind în grabă falnice cuvinte,
Le-am îmbrăcat în haina nepăsării.

În vreme de cumplită pandemie,
Ne-am văzut limitarea, neputința;
Dar ne-ai ținut, Doamne, nădejdea vie,
Și n-ai lăsat să ne pierdem credința.

Ne iartă ce n-am dus la împlinire,
Și de rodirea noastră prea săracă.
Ne dă o inimă pentru slujire,
Să nu lăsăm o clipă să mai treacă.

Nu știm ce-aduce anul care vine,
Sau cât aici ne va mai fi umblarea.
Vrem orice clipă s-o trăim cu Tine,
Păn' vom sfârși cu toții alergarea.

În gura noastră lauda să fie,
Căci vrednic ești de cinste și-adorare!
Iar pân' vom fi în noua-mpărăție,
Ne ține Doamne-n anul de-ndurare.

Dany Căpătan