De Anul Nou 1936

Azi e Anul Nou - și gândul
înapoi mă poartă iară
peste lupta grea a Oastei
începută-n primăvară,
cîte ne-a adus cu sine
anul dus în veșnicie
cîte sfâșieri și lupte
totuși, câtă bucurie.

Grea a fost întâia luptă
multe pierderile grele
au venit pe neașteptate
crunt am suferit în ele,
am vărsat sudori și lacrimi
din belșug udând ogorul
dar pe urma lor va strânge
rod, Isus Biruitorul.

Mai târziu când mai puternic
se-ntețise bătălia
luptători pe turn cu toții
însoțeam pe Neemia
și împrăștiați pe ziduri
când cu spada când cu dalta
am clădit mereu c-o mână
și ne-am apărat cu alta.

Tăbărât-au sambalații
furioși, peste măsură
aruncând spre noi puternic
veninos noroi de ură,
ne îndurera aceasta
prea adânc săpa trădarea
însă am rămas statornici
nu puteam lăsa Lucrarea.

Astfel a trecut și vara
peste holda cât o țară,
harnici strâng secerătorii
plina spicelor comoară,
este rodnic tot ogorul
rodnic dealul și câmpia
de-i creștea de bucurie
inima lui Neemia.

Tot ce-am semănat cu lacrimi
și cu plâns în vijelie
seceram cântând cu toții
cu cerească hărnicie
și veneau spre Turn grămadă
rod de suflete curate:
darul lacrimilor noastre
peste-ntinderi semănate.

Toamna ne-a aflat pe câmpuri
ca și astă primăvară
mai adânc cu plugul jertfei
să arăm întreaga țară,
iar semănătorii harnici
darnic semănau ogorul
cu grâu sfânt și-ales: Cuvântul
lui Isus Biruitorul.

Și-au pornit atunci vrăjmașii
furioși să strige iară
că-i eretic Neemia
și că Oastea e sectară.
Cât au spus și-au scris întruna
câte rele vorbe multe,
dar puțini au stat să creadă
iar și mai puțini s-asculte.

Scumpul nostru Neemia
prin furtuna cea mai mare
ne-a fost tuturora pildă
de-ndrăzneală și răbdare
apărând Lucrarea Sfântă
și cărarea ei curată
s-a jertfit, dar a păstrat-o
cum i-a fost încredințată...
Anul Nou, Isuse Doamne
robul Tău Te roagă iară
să rămâi cu Neemia
și cu-a Oastei Tale țară,
fă să-Ți cânte totdeauna
pe-ale sufletului corzi
și Marini și Vonica
și-a Ta slugă, Traian Dorz!