Cu ce-am rămas din sărbători?

Se-apropie momentul de răscruce
În care un nou an ne dă binețe,
Să ne-ndreptăm privirea înspre cruce,
Ca să privim senini, spre bătrânețe.
Ştim, bucuria de moment e mare,
Ne veselim c-am mai suit un deal,
Însă rămâne marea întrebare:
Unde-om păși cu toții, la final?

Anii se duc şi flacăra se stinge,
Dar nu-i la fel să arzi sau să mocnești,
Trăirea înspre semeni se răsfrânge
Și bine e să știi cum să trăiești!
Dacă un lemn e bun sau este putred,
Când arde, se cunoaşte-o diferență!
Cenuşa e cenușă, însă cuget,
Că flacăra vorbește de esență!

Nu e totuna să fi pâlpăire
Şi să faci fum spunând că-i suficient,
Fii rug aprins gândind la nemurire,
Când Duhul cheamă, tu să spui "prezent! "
În scurtul drum ce-i hărăzit pe Terra,
Fii o lumină pentru cel căzut,
Să îți reverşi mereu spre el căldura,
Să știe că nu-i singur şi pierdut.

Și noul an venit-a ca oricare,
Doar că în plete poartă noi ninsori,
Rămâne totuși marea întrebare:
"Cu ce-am rămas din aste sărbători? "
Gândim cumva la clipa revederii,
La Dumnezeu și Tronul Său de har?
Vă bucurați dar să nu dați uitării,
Isus nu şi-a dat viața în zadar!

02/01/18, Deva- Lucica Boltasu