Ce repede se duce timpul...

Ce repede se duce timpul...

Ce repede se duce timpul, ca fuior de lână tors,
Ce-i țesut pe-al vieții drum, ce nicicând nu s-a întors,
Cât am da ca să-l întoarcem, să îndreptăm ce este strâmb,
Sau să chibzuim mai bine, timpul nostru pe pământ

Timpul fuge cu grăbire, nici nu-i pasă ce gândim,
El se deapănă în tăcere, înainte stă privind,
Zboară anii câte unul, zilele trec numărate,
-Cât de trecător e omul, cât de trecătoare-s toate!

Cunoștința prorocia, toate odată va înceta,
Numai una nu va trece, ea rămâne: Dragostea
Dacă n-aș avea iubire, aș fi vas zângănitor,
Chiar dacă mi-aș da viața și averea până mor,

Dacă m-aș jertfi pe-altare, trupul ca să îmi fie ars,
De iubirea mi s-a dus, cu nimic nu am rămas,
Dragostea nu pizmuieste, nu se umflă de mândrie,
Ci așteaptă în tăcere, fuge de nelegiuire,

Dragostea suferă, rabdă, nu caută al său folos,
Ea le-a acoperă pe toate, și se poartă cuvincios,
Se smerește crede totul, nu se bucură de rău,
Cine are îl el iubire, are îl el pe Dumnezeu

Azi vedem ca într-o oglindă, intr-un chip întunecos
Dar nădăjduim odată, căci vom vedea pe Cristos,
Astăzi prorocim în parte, totul este limitat,
Toate s-or sfârși odată, vine Cel ce ne-a creat

Timpul trece și se duce, nu știm ziua cea de mâine,
Una știm: nu zăbovește, Domnul sfânt curând revine,
Toată viața de pribeag, pe Isus să-l îl iubim,
Să îl așteptăm pe Domnul, timpul să îl prețuim.

Amin
Floarea F.