Căință

Îmi văd neîmplinirea, spini în cununa grea,
Care-Ți străpung, Isuse, lutul preasfințit,
Șiroaiele de Sânge, țâșnesc pe fața Ta
Și nu-mi spui că te doare, nici că Te-am rănit.

Îmi văd și clevetirea, un bici usturător
Brăzdând fără de milă, cu aspre lovituri,
În trepte Te-au săpat și n-ai spus că dor,
Ți-e numele Iubire și toate le înduri.

Îmi văd neascultarea, piroane ascuțite,
Cum mâna și piciorul, rău Ți-au sfârtecat,
Șarpele așteaptă pe lespezi de morminte,
Dar Tu îl mustri și-i spui că m-ai grațiat.

Îmi văd nepăsarea, în coastă Te împunge,
Răsună ca un bucium, prelung, în asfințit,
Tu îi ștergi ecoul cu Apă și cu Sânge,
Înțeleg ce-nseamnă, ce spune „s-a sfârșit”.

Îmi văd greșul cum Te răstignește încă,
Osândindu-Te, mereu adună anii,
Ridici ochii spre cer, simt o durere-adâncă,
Chinul din „Eli, Eli, Lama Sabactani? ”.

Îmi văd îngrijorările cum Te-nfășoară,
Te leagă și Te-nchid în lespezi de mormânt,
Dar Tu ai înviat și ai ieșit afară,
În calea mea Isuse, cu milă ai venit.

Te-am întâlnit Isuse, în grădină-acum,
Și Viu Te voi păstra mereu, în viața mea,
Tu mă porți de mână, pe-al veșniciei drum,
Iartă-mă iar Doamne, păzește-mi inima.

Îmi tremură trecutul în val de suspine,
Îl speli în Sânge Sfânt, prin veșnica Iubire,
Aș vrea, mult aș vrea, în timpul care vine
Să-Ți fiu rob credincios și nu o răstignire.

Ajută-mă pe drumul care-mi stă-nainte,
Să mă desprind de tot ce Te-ar putea răni,
Dă-mi Dragoste, Putere în fapte, -n cuvinte,
Să-Ți împletesc Isuse cununi de bucurii.

Amin!