Bilanțul unui creștin

La finalul anului sora mea, fratele meu
Să ne-ntrebăm cu toții, cât am umblat cu Dumnezeu?
365 de zile fără știre s-au și dus
Și oare dintre acestea toate, în câte-am stat lângă Isus?

În câte zile am fost sare și-am dat gust lumii pe pământ
Și-n câte am fost nesărați sau am sărat numai în vânt?
În câte zile-am fost lumină, și-am luminat ca și un foc
Și-n câte zile ne-am ascuns lumina noastră sub obroc?

Muți oameni ne-au deosebit ca fiind copii de Dumnezeu?
Sau diferența dintre lume și noi s-a văzut cam greu.
Câți oameni au spus despre noi: "adevărul e la ei!"
Și câți vameși ne-au văzut în Templu drept farisei?

Ai iertat tot și pe toți, altfel un an în zadar
Ți-ai adus duminica darul tău lângă altar.
Cât ai iubit și cât ai plâns cu cei ce plâng în acest an?
De câte ori te-ai transformat din levit în samaritean?

Câți dintre noi am căutat oaia pierdută-n depărtate
Și câtora nu ne-a păsat că nu mai este-n adunare?
Câți fi risipitori s-au întors oare înapoi?
Fiindcă știau că-n poartă casei, vor fi așteptați de noi.

Iată că bilanțul nostru a ajuns și la sfârșit
Și cu siguranță multe, multe lucruri am greșit.
Să-ți urez un mai bun? Nu, nu asta am să-ți spun
Fiindcă nu anul, ci tu trebuie să fii mai bun!


Clipele vechiului an, grăbite, iată, stau la rând
Și pentru anul care vine, vreau să-ți mai las un singur gând:
Vei avea din Dumnezeu, câtă dragoste-i în tine
Căci Dumnezeu e dragoste, nu uita asta... creștine!