Anul Nou(rugăciunea fraților)

E noapte înstelată și totul e pustiu,
Întreg satucul doarme, de parcă nu e viu,
Afară viscolește și vantul suflă tare,
Zăpada se așterne, în ulița cea mare.

Într-o căsuță mică la margine de sta,
Creștini în rugăciune cu toți s-au adunat,
Se roagă cu credință și cu înflăcărare,
Strigând la Domnul slavei după ajutorare.

Altarul se zidește și focul se aprinde,
Cuvânt de mulțumire încetul se desprinde,
Pentru iubire, pace și-un an de îndurare,
Ce se încheie-acuma cu binecuvântarePrin rugăciunea celor, ce-n miez de nopți veghează,
Au tinerii pace, și Domnul îi veghează,
Iar răsplătit va fi acela, ce s-a rugat fierbinte,
Dintr-o iubire sfântă de frate și părinte.

Acești ani de-ndurare ce timpul îi scurtează,
Noi îi avem din cauza acelor ce veghează,
Acelor ce în noapte strigau în rugăciune,
Ca Domnul să ne scape de greu și stricăciune.


Se roagă frații, cântă, pe Domnul preamăresc,
În rugi fierbinți, cu lacrimi ei toții mulțumesc,
Și cer cu stăruință ca Domnul să lucreze,
Și noul an ce stă în față să-l binecuvinteze.

Așa se roagă frații și-obrazul e brăzdată,
De lacrima ce curge din suflet întristat,
Genuchii îndoiți ce au și bătătură,
Se roagă pentru tineri, părinți stau în spărtură.
Prin rugăciunea celor, ce-n miez de nopți veghează,
Au tinerii pace, și Domnul îi veghează,
Iar răsplătit va fi acela, ce s-a rugat fierbinte,
Dintr-o iubire sfântă de frate și părinte.

Acești ani de-ndurare ce timpul îi scurtează,
Noi îi avem din cauza acelor ce veghează,
Acelor ce în noapte strigau în rugăciune,
Ca Domnul să ne scape de greu și stricăciune.

Așa se duc și anii, cu-ncetul se topesc,
Și cei ce s-au rugat pământul părăsesc,
Rămâne rodul care cules prin rugăciune,
În ziua cea de mâine va fi o națiune.