Acel moment când vrei să treacă timpul

Când ești copil și-n jur privești,
Pe toți îi vezi în alergare,
Nici nu te miri dacă-ți dorești
Să te faci într-o zi... . mai mare.

Sau când părinții te-au certat
Pentru o mică neascultare,
Să te revolți imediat
Îți zici: „-Las` că mă fac eu mare! „

Și-ți numeri anii: patru... opt...
Dar timpul că-i oprit se pare,
Oftând îți spui că e nedrept
Să nu te faci odată... mare.

Dar anii vin și trec în rând
Ieșind frumos din calendare
Aducând ziua, vrând-nevrând
Când uite că... ajuns-ai mare.

Ești fericit, în viață-ai rost,
E totul bine, prin urmare
Vrei timpul să-l oprești în loc
Doar casa, contul vrei... mai mare.

În timp, însă, ajuns la greu,
Neîmpliniri, lacrimi, spitale...
Suspini adesea -„Domnul meu!
Câtă durere-i să fii mare! ...

Apoi l-ai bătrâneții ani
Când neputința-n trup apare,
Nu vrei vacanțe și nici bani,
Ci... să poți merge pe picioare.

Viața a trecut tip-til
Fără să-i știi a ei valoare,
Nici bucurii ca un copil
Nici fericirea când ești mare.

În viață, pierzi ani în zadar
Fără să știi a lor valoare
Și-n fața morții, solitar,
Cerșești secunda zburătoare.

Înțelepciune, dar ceresc,
Mai vino iar în revărsare
Peste toți cei ce te doresc
S-avem a Lui Hristos umblare!

De-aceea azi când vechiul an
Ieși frumos din calendare,
În drum spre noul Canaan
Vrem inimă mulțumitoare!

Vine o zi când toți plecăm
Boschetar, prinț, copil, om mare...
Bine-i să știm să număram
Nu ani... zilele trecătoare.

Prietene, sunt vremi de har,
Privește-ți pasul pe cărare,
S-a ntins o mână din Calvar
Îți dă lumină și iertare

Și-o viață unde timpu-n loc
Oprit este de-un veșnic Soare
El e Mesia, Savaot
Domnul fără asemănare.

Cu El vom sta îmbrățișați
Ani... fără de numărătoare...
În trup de slavă îmbrăcați
Și pruncul mic și omul mare...

Si-acum, la trecerea prin ani
Primiți umila mea urare
Cum Pavel scrie la „Romani„:
Sănătate, har, pace... . cu o sfântă sărutare!