Când perioada unui cancer devine ca-n cer

Când perioada unui cancer devine ca-n cer

Numele dânsei este Emilia și e în vârstă de 58 de ani. . Sora Emilia e din Maramureș (Sighet). Am cunoscut-o în trenul Timișoara-Cluj. Are patru copii mari, căsătoriți, în 4 orașe mari ale țării și doar unul din ei nu este (încă) botezat nou-testamental.

Este o creștină fascinantă prin credința și mărturia curajoasă pe care o are în fața tuturor celor pe care îi întâlnește. Ne-a povestit, cu amănunte medicale credibile, cum a supraviețuit prin credință unei neoplazii colonice(cancer la intestinul gros) care avea deja metastaze și diseminare ganglionară în tot abdomenul. Ceea ce era mai palpitant în mărturia ei era faptul că ea ceruse o boală de la Domnul pentru a-I putea mărturisi vindecarea. A crezut că avea o problemă minoră la rinichi și comenta înaintea Domnului: „Ce, Doamne, asta e boală?” Dar apoi s-a liniștit, căci șansele să moară din cancerul diagnosticat într-un stadiu avansat erau de 98% în următoarea lună după descoperirea lui. Era prea târziu pentru operație, așa că i s-au făcut două cure de radioterapie și o singură cură de chimioterapie, căci a doua serie de citostatice nu a mai suportat-o organismul dânsei. Așa că au trimis-o să moară acasă.

Dar sora Emilia nu a murit, deoarece mai avea de lucru în via Domnului, mai avea să se roage pentru familie și pentru alții. Dar cu adevărat doar mâna Domnului a vindecat-o, căci regimul alimentar pe care îl urma- incluzând fripturi de porc, ciocolată și Coca-Cola- ar fi putut eventual să îi îmbolnăvească pe unii sănătoși. Am întrebat-o dacă mai consuma și acum Coca-Cola și mi-a răspuns că „s-a pocăit” de această băutură când a realizat că îi dădea dependență. Dar, după vindecarea miraculoasă de cancer a urmat și o recuperare completă după un accident vascular provocat de hipertensiune arterială( i se măsurase atunci tensiunea de 220/120 mm Hg, determinată probabil de regimul acela provocator cu atâta cofeină și cacao).

A avut și vise în care ajungea de două ori la ușa cetății eterne, dar se întorcea de fiecare dată după câte unul din familie sau vreun prieten al Cuvântului, pentru care se ruga intens.

Dau slavă lui Dumnezeu pentru sora Emilia. Nu am mai cunoscut personal pe nici un alt creștin cu atâta pasiune pentru Isus, atât de dedicat și atât de netămător de moarte.

Dânsa, cu adevărat a împlinit acel verset: „Nu voi muri, ci voi trăi și voi povesti lucrările Domnului!”

Și dânsa e cu adevărat un martor al lui Isus. Sora Emilia răspundea când era întrebată cum a fost perioada cu cancer: „Cum să fie? Ca-n cer!” spunea cu bucurie autentică.

Aleluia! Mulțumim Domnului pentru o astfel de soră inspiratoare și încurajatoare.