"Îngerul la mormântul Domnului" Christian Briem

Categorie: Invataturi biblice
 

Întrebare:

Când se compară între ele relatările celor patru evanghelii despre învierea Domnului, se constată între altele, diferenţe între numărul de îngeri prezenţi la mormântul Domnului. Matei şi Marcu nu vobesc decât despre un înger (Matei 28:2-7 ; Marcu 16:5-7 ), în timp ce Luca şi Ioan menţionează doi (Luca 24:4-7 ; Ioan 20:12-13 ). Cum se pot împăca între ele diferenţele expresiei? Mi-e greu să înţeleg. Nu este posibil ca una singură din aceste expresii să fie adevărată, şi nu cealaltă? Este o contradicţie, cum pretinde critica biblică?

Răspuns:

Aceste întrebări se referă efectiv la un domeniu important şi foarte complex. Să remarcăm mai întâi că nu există probabil nimeni care să poată fi sigur sută la sută de felul în care evenimentele cu privire la Domnul s-au succedat unele după altele. În orice caz este cel puţin ceva sigur: dacă am şti toate evenimentele istorice, nu vom mai avea nici cea mai mică dificultate în a recunoaşte adevărul expresiilor particulare ale Sfintei Scripturi.
 

Ar trebui de asemenea să reţinem că în mod absolut Dumnezeu este redactorul efectiv al relatărilor pe care le avem, şi că nu este în intenţia Lui să ne relateze fiecare detaliu istoric, nici în acest caz, nici în altele. Cât priveşte pe cei patru scriitori ai evangheliilor, ei trebuiau să scrie cu privire la Hristos din puncte de vedere diferite: Matei cu prvire la Mesia, Marcu cu privire la Slujitor, Luca despre Fiul omului, şi Ioan cu privire la Fiul lui Dumnezeu. În mod fundamental, plecând de la acest punct de pornire trebuie explicate diferenţele dintre cele patru evanghelii. Astfel, de exemplu, Matei nu avea ca misiune să ne relateze înălţarea Domnului. Dacă nu am avea decât relatarea lui, nu am şti că Domnul a urcat efectiv la cer.
 

Cât priveşte întrebarea despre numărul de îngeri care au fost văzuţi la mormântul gol după învierea Domnului, trebuie mai întâi să ne dăm seama că cei patru scriitori nu vorbesc întotdeauna exact despre aceleaşi evenimente, şi că în acea dimineaţă mormântul a fost vizitat de diferite grupuri de persoane, la momente diferite. Este vorba cel puţin în parte de scene diferite, dacă pot să mă exprim astfel - scene care nu se suprapun exact.
 

Este uşor de înţeles, ţinând cont de importanţa evenimentelor, că mormântul a fost vizitat de mai multe grupuri, şi că toate persoanele implicate nu au văzut şi nu au auzit neapărat acelaşi lucru. Un exemplu foarte eficace al acestui lucru este Petru şi Ioan pe de o parte, şi cele câteva femei pe de alta. După ce au auzit vestea că Domnul înviase, cei doi ucenici au alergat la mormânt. Au privit înăuntru, şi Petru chiar a intrat; dar nu se spune că ar fi văzut un înger. Câteva femei merseseră deja înaintea lor la mormânt, şi văzuseră acolo un tânăr, îmbrăcat în veşmânt lung, alb, şezând la dreapta (Marcu 16:5 ). Mai târziu, după apostoli, Maria s-a plecat spre mormânt, şi „a văzut doi îngeri în alb, stând unul la cap şi unul la picioare, unde fusese pus trupul lui Isus” (Ioan 20:11,12 ). Aceasta arată clar că îngerii nu erau vizibili în acelaşi fel tuturor vizitatorilor mormântului.
 

Cu privire la femeile din Matei 28 , nu se spune că văzuseră vreun înger. Au auzit vorbind un înger, şi ce au văzut în prealabil, trebuie să fi semănat mai degrabă cu lumina unui fulger (Matei 28:3 ). Femeile din Marcu 16 au intrat în mormânt şi au văzut „un tânăr” şezând (Marcu 16:5 ). Cât despre femeile din Luca 24 , „doi bărbaţi au stat deodată lângă ele în veşminte strălucitoare” (Luca 24:4 ). Acestea par să fi fost „scene” efectiv diferite. Nici nu se spune despre femeile menţionate cine erau; şi este mai bine pentru noi să rămânem aici.
 

Comentatorii creştini sunt de acord în recunoaştea faptului că evenimentele individuale din această perioadă semnificativă s-au derulat, după toată probabilitatea, în felul următor:

1. Maria din Magdala şi cealaltă Marie s-au aşezat în faţa mormântului, şi au privit unde era pus trupul lui Isus (Matei 27:61 ; Marcu 15:47 ; Luca 23:55 ).

2. Câteva femei s-au întors şi au pregătit miresme şi miruri pentru ungere. După felul nostru de a măsura timpul, era vineri seara (Luca 23:56 ).

3. La sfârşitul sabatului, adică sâmbătă seara, Maria din Magdala şi cealaltă Marie au venit să vadă mormântul (Matei 28:1 ). Apoi s-au întors pentru a cumpăra miresme.

4. Foarte devreme în prima zi a săptămânii, duminica noastră, a avut loc învierea Domnului, însoţită de un cutremur de pământ. Un înger al Domnului a coborât din cer şi a răsturnat piatra şi s-a aşezat deasupra ei (Matei 28:2 ).

5. „Dis-de-dimineaţă..., pe când era încă întuneric”, Maria din Magdala a venit la mormânt, apoi a alergat la Petru şi la Ioan pentru a le spune că L-au luat „pe Domnul” din mormânt.

6. „Dis-de-dimineaţă, în întâia zi a săptămânii” (Marcu 16:2 ), femeile au venit la mormânt şi au intrat în el. Au aflat de la înger că Domnul înviase. În acelaşi timp, au primit porunca să meargă la ucenici, la apostoli, pentru a le împărtăşi învierea Domnului (Matei 28:5-7 ; Marcu 16:2-7 ; Luca 24:1-10 ).

7. Apoi Petru şi Ioan au alergat la mormânt şi au fost convinşi că mormântul era gol. Apoi au plecat acasă (Luca 24:12 ; Ioan 20:3-10 ).

8. Maria din Magdala i-a urmat pe cei doi. În timpul acesta a rămas lângă mormânt, şi a văzut doi îngeri şi i-a auzit spunând: „Femeie, de ce plângi?” A fost prima căreia i S-a arătat Domnul. Apoi a trimis-o cu un mesaj pentru fraţii Lui (Ioan 20:11-18 ; Marcu 16:9-11 ).

După această prezentare, să revenim la problema îngerilor. Dacă sunt date indicaţii diferite (un înger, doi îngeri) pentru aceleaşi scene, motivul este probabil foarte simplu. Matei şi Marcu nu menţionează în relatarea lor decât un singur înger, pentru că aveau drept misiune să pună înaintea privirilor pe îngerul care le-a adresat cuvântul femeilor. Luca dimpotrivă, semnalează printr-un „iată” (Luca 24:4 ) că erau de fapt doi bărbaţi care au venit la ele şi le-au vorbit. Desigur, numai unul dintre ei a vorbit, deşi erau doi ca martori. Putem deduce din aceasta că tot timpul au fost doi îngeri prezenţi, dar că pentru aceste femei, într-o  mare nedumerire, ei au devenit vizibili numai în momentul acestui „iată”.
 

Nu există contradicţie între relatări. Se găsesc diferenţe, dar ele completează tabloul.
 

Dacă ne gândim din nou la ceea ce s-a spus, vom resimţi nu numai o foarte mare stimă pentru felul de a vorbi al Duhului Sfânt, ci vom fi şi păziţi de tendinţa profană de a-I atribui inepţii lui Dumnezeu.

sursa: https://comori.org/