"Voi fi ca roua (Osea 14.5)"

Categorie: Invataturi biblice

de Tudor Popescu
26 august 1951

     In cartea prorocului Osea, capitolul 14.5 se gasesc cuvintele acestea: „Voi fi ca roua pentru Israel; el va inflori ca crinul si va da radacini ca Libanul”. Poate ca acest verset este culmea prorociei lui Osea. El a spus lucruri foarte triste, foarte amare, pentru poporul Israel; dar tot prin el se dau si cuvinte foarte dulci tot pentru poporul Israel. Lucrul acesta va fi in viitor. Dar daca pentru poporul pamantesc vor fi in viitor lucruri minunate, acele lucruri sunt, intr-un fel sau altul, si pentru poporul ceresc din vremea de acum.

     Noi nu intelegem prea mult ce este cu roua, insa cei din Palestina inteleg mai mult decat noi. Acolo, din luna mai pana in luna octombrie, nu ploua, nu se vede niciun nor de ploaie. Toate s-ar usca, nimic n-ar mai creste, totul ar deveni un pustiu, daca nu ar fi roua. Ea este asa de imbelsugata incat, cand te scoli de dimineata, parca ar fi dat o bura de ploaie peste tot. In timpul zilei, florile, ierburile, toate se pleaca ofilite spre pamant. Si daca n-ar avea roua cateva zile in sir, s-ar usca; pe cand asa, prin roua, ceea ce seara era vestejit, dimineata toate sunt pline de putere. Roua face lucrarea aceasta.

     Pe acolo ziua este foarte cald si noaptea este rece. Atunci vaporii din atmosfera se prefac in picaturi de roua, care stralucesc pe fiecare fir de iarba. In felul acesta, roua isi face lucrarea ei minunata.

     In prorocul Osea, Domnul Dumnezeu spune ca va fi ca roua pentru Israel. Roua isi face lucrarea fara zgomot. Asa lucreaza Dumnezeu de cele mai multe ori: fara zgomot.

     Stim cum prorocul Ilie a fost intr-un timp adanc mahnit. El credea ca Dumnezeu va interveni in dreptatea Lui si va nimici pe Ahab si pe Izabela si pe toti slujitorii lui Baal, care, la toate nelegiuirile lor, au mai adaugat si pe aceea de a fi prigonit pe prorocii Domnului. Dumnezeu insa nu i-a omorat. „Domnul i-a zis: „Iesi si stai pe munte inaintea Domnului!”. Si iata ca Domnul a trecut pe langa pestera. Si inaintea Domnului a trecut un vant tare si puternic, care despica muntii si sfarama stancile. Domnul nu era in vantul acela. Si dupa vant a venit un cutremr de pamant. Domnul nu era in cutremurul de pamant. Si dupa cutremurul de pamant a venit un foc. Domnul nu era in focul acela. Si dupa foc a venit un susur bland si subtire. Cand l-a auzit Ilie, si-a acoperit fata cu mantaua, a iesit si a stat la gura pesterii” (1 Imparati 19.11-13).

     De cele mai multe ori Dumnezeu lucreaza fara zgomot. Cateodata se arata puterea Lui, dar de obicei El lucreaza ca si roua, fara zgomot.

     In ziua Cincizecimii a venit din cer un sunet ca vajaitul unui vant puternic. Saul (care mai pe urma a fost apostolul Pavel), cand a avut vedenia Domnului Isus Hristos, a cazut la pamant. Temnicerul din Filipi a fost zguduit in urma cutremurului de pamant care a deschis usile temnitei. Dar nu asa lucreaza de obicei Dumnezeu. De obicei El lucreaza ca roua; fara zgomot, ca trecerea de la intunericul noptii la lumina zilei: soarele apare majestos si imprastie fara zgomot intunericul noptii.

     Tot fara zgomot lucreaza si credinciosii. „Cei blanzi mostenesc pamantul”. Cei blanzi, potoliti si linistiti castiga suflete pentru Domnul Hristos. In fiecare din noi clocoteste un vulcan, pe care nu trebuie sa-l lasam sa izbucneasca. Aceasta are urmari rele. Vorbesc de firea noastra pamanteasca. Ne sta bine sa lucram fara zgomot, ca Dumnezeu.

     Noi nu suntem oameni galagiosi si nu iubim zgomotul; ne place mai mult retragerea, ne plac clipele de liniste. Traim in zgomotul lumii acesteia, dar inauntrul nostru sa fie pace, sa fie liniste. Cand putem avea clipe de retragere si de liniste – numai noi cu Dumnezeu – acele clipe sunt binecuvantate pentru noi. Numai stand intr-o stransa legatura cu Domnul Isus Hristos ne pastram pacea, linistea, chiar in zgomotul lumii.

     Roua este aducatoare de belsug. Daca am putea sa auzim de la flori, de la plante, de la arbori, inviorarea care le vine prin roua, am auzi un cantec de slava pentru Dumnezeu. Suntem insa surzi pentru unele lucruri care se intampla in natura si de aceea nu putem auzi lauda pe care o aduce natura pentru Dumnezeu!

     Natura canta si se veseleste cand o invioreaza Dumnezeu. Dupa ploaie, ni se pare ca tot campul canta de bucurie. In fiecare dimineata soarele se oglindeste in fiecare strop de roua de pe orice fir de iarba. Toate striga de bucurie si canta. Roua se revarsa peste tot.

     Unii se intreaba: De ce o fi lasat Dumnezeu si plante care nu fac decat flori, de care ai putea foarte bine sa te lipsesti? De ce atatea flori, cand pentru intretinerea noastra nu ne trebuie decat putine lucruri: grau, porumb, verdeturi? Dumnezeu impodobeste insa natura. Noua ni s-ar parea ca trandafirul ar putea sa lipseasca, pentru ca putem trai si fara mirosul lui placut. Tot asa si cu celelalte flori si diferite plante. Insa asa ar vorbi un om tare marginit. Dumnezeu n-a pus nimic fara rost in natura. Mintea noastra este scurta si adeseori omul isi da drumul la gura fara multa judecata. Dumnezeu insa a facut toate cu intelepciune, chiar cand omul nu vede in ele nicio intelepciune.

     Dumnezeu iubeste frumosul. El da desfatare si ochilor nostri. El ne parfurmeaza aerul pe care-l inspiram. Ca nu pricepem toate, este adevarat; dar aceasta nu ne indreptateste sa criticam ce nu pricepem. Se cade sa umblam smeriti cu Dumnezeul nostru si sa nu dam drumul la cugetari care-L critica pe El. Daca vom cerceta mai bine, vom gasi in toate cate ceva pentru care vom fi recunoscatori lui Dumnezeu.

     Nu toti credinciosii sunt la fel, dar toti au parte de roua lui Dumnezeu si toti trebuie sa aduca, intr-un fel sau altul, roada pentru Domnul Dumnezeu.

     Ganditi-va un pic la un medic credincios; ce binecuvantare va fi el pentru bolnavii pe care-i ingrijeste si de la care nu cauta in primul rand plata, ci se ingrijeste de sanatatea si mangaierea acelora. Ganditi-va de asemenea la un om de stiinta credincios; cum i se vor lamuri multe lucruri incurcate pentru atatia oameni fara Dumnezeu!

     Sa ne gandim la un om intelept credincios. In timp ce pentru multi oameni necredinciosi multe lucruri din istorie le apar incurcate si fara noima, cel credincios le primeste si le priveste in lumina lui Dumnezeu si stie ca toate lucrurile lucreaza impreuna spre binele celor ce iubesc pe Dumnezeu.

     Roua se revarsa peste tot, Dumnezeu lucreaza peste tot. El va lucra si peste poporul Israel si va face ca acest popor sa fie ca roua pentru pamant.

     Daca ne luam dupa cele ce ne vad ochii, vom pune semn de intrebare la atatea fagaduinte minunate care sunt date poporului evreu. Daca insa citim Cuvantul lui Dumnezeu ca oameni credinciosi, ne vom minuna de maretia fagaduintelor date acestui popor. Nu prin silintele lui, nu prin sfortarile lui va fi el astfel, ci prin lucrarea harului lui Dumnezeu, cand vor vedea pe Cel ce L-au strapuns. Iar in imparatia de o mie de ani, cum o numeste Scriptura, poporul evreu va fi o binecuvantare pentru toate popoarele pamantului. Israel se va bucura de implinirea marilor fagaduinte ale lui Dumnezeu.

     Dar pentru roua trebuie liniste. Ati bagat de seama ca atunci cand a batut vantul nu se gaseste roua sau se gaseste foarte putina? Tot asa si noi: ca sa avem parte de binecuvantare este nevoie sa fim si sa stam linistiti.

     De am invata ca in toate imprejurarile vietii sa stam linistiti, ca sa vedem izbavirea pe care ne-o da Domnul! Noua ne sare inima numaidecat, dar nu este bine asa. De aceea se cade sa ne reamintim aceste lucruri, ca sa se infiga adanc in noi. „In liniste si odihna va fi mantuirea voastra, in seninatate si incredere va fi taria voastra,” spune prorocul Isaia (cap. 30.15).

     Sa nu lasam ca furtunile care vin peste noi sa ne fure roua si binecuvantarile care sunt gata sa ne fie date la timpul potrivit. „Toti cei ce se incred in Domnul se lauda ca sunt fericiti,” spune sfarsitul unui psalm (64.10), pentru ca ei trec biruitori prin toate si invata sa stea linistiti.

     Domnul sa ne faca tot mai luatori aminte la tot ce ne invata El spre binele nostru, pentru ca viata noastra, clipa de clipa, sa fie traita spre slava Aceluia ce ne-a iubit si ne iubeste!

sursa: https://catalin67.wordpress.com/