"Ura faţă de un frate"

Categorie: Invataturi biblice
 

Întrebare:

Cum se pot înţelege versetele: „Cine zice că este în lumină şi îl urăşte pe fratele său, este până acum în întuneric. ... Dar cine îl urăşte pe fratele său este în întuneric şi umblă în întuneric şi nu ştie unde merge, pentru că întunericul i-a orbit ochii“ (1. Ioan 2:9,11 )? Este vorba de un frate în Hristos sau de un frate de trup? Poate un frate în Hristos să-l urască pe un alt frate în Hristos?

Răspuns:

Cuvintele „Cine zice“ sunt decisive pentru înţelegerea acestor versete. Dumnezeu verifică mărturisirea. Deja în acel timp, când bătrânul apostol Ioan a trebuit să scrie aceste cuvinte, existau printre copiii lui Dumnezeu din aceia care aveau numai o mărturisire creştină; aveau numele că trăiesc, dar erau morţi (a se compara Apocalipsa 3:1 ). Pentru ca adevăraţii copii ai lui Dumnezeu să-i poată recunoaşte pe aceştia, Ioan indică în capitolul 2 două caracteristici ale vieţii noi, dumnezeieşti: ascultarea (versetul 3) şi dragostea de fraţi (versetele 9-11). Un adevărat creştin va arăta ascultare şi dragoste. Desigur, va face aceasta într-un mod nedesăvârşit în ceea ce priveşte umblarea sa practică; dar în mod principial, ele există la el, pentru că este născut din Dumnezeu, iar Dumnezeu este lumină şi dragoste. Un creştin nesincer, în sufletul căruia nu s-a petrecut o lucrare a lui Dumnezeu, se poate lăuda chiar cu „adevăruri noi“, „lumină nouă“, poate fi chiar activ pe terenul creştin, dar el nu va arăta niciodată ascultare de voia lui Dumnezeu şi dragoste faţă de fraţi.

Pentru înţelegerea acestor versete trebuie să ţinem cont de faptul că Dumnezeu îl lasă şi îl întâmpină întotdeauna pe om pe terenul pe care pretinde că se află. Dacă cineva mărturiseşte că este un „frate“, atunci să arate că îl iubeşte pe cel al cărui frate mărturiseşte că este. Dacă nu există această dragoste, înseamnă că îl urăşte şi pretenţia sa de „a fi în lumină“ este neadevărată: „el este până acum în întuneric“.

Expresia „până acum în întuneric“ arată că, în ciuda pretenţiei sale de a fi în lumină, nu a fost nicăieri altundeva decât în întuneric. El doar mărturiseşte cu gura, dar este un om firesc, care nu are duhul. El „este în întuneric şi umblă în întuneric şi nu ştie unde merge, pentru că întunericul i-a orbit ochii“. Aceasta nu este descrierea unui copil născut din nou al lui Dumnezeu.

Despre cei care sunt curăţaţi prin sângele lui Isus Hristos de toate păcatele, acelaşi scriitor spune că ei „umblă în lumină, după cum El este în lumină“ (1. Ioan 1:7 ). Desigur, nu umblă întotdeauna conform luminii, dar ei umblă în lumină. Faptul că şi adevăraţii copii ai lui Dumnezeu sunt capabili de sentimente şi fapte rele, pentru că mai au în ei carnea, este adevărat şi dovedit. Dar la fel ca o oaie care, când cade în noroi, încearcă să iasă cât mai repede posibil de acolo, tot aşa credinciosul nu poate trăi în rău.

sursa: https://comori.org/