"Te poftesc la cafenea"

Categorie: Invataturi biblice

Noiembrie m-a cam zgribulit. Prea repede a șters culorile. A ascuns verdele, galbenul l-a prefăcut din auriu în palid ca lămâia. Roșul l-a stins în maro. Mai multe zile le scaldă-n ploaie decât în soare. De dimineață cerul licărea a roz, dar surul a biruit. Eu protestez! Vreau vara înapoi. Dar nu mă întreabă nimeni. Noiembrie și-a ocupat legitim toate cele treizeci de zile și a deschis cafeneaua ”La Brumar”.

Am primit și eu o invitație. La început, am refuzat politicos. Ce pot servi ei acolo? Tremurat de oase și brumă pe sub nas? Un pahar de ceață? Și muzica trebuie să fie cam melancolică. Mai bine stau acasă sub plapumă și privesc filme despre Crăciun.

Stau eu o zi, stau două, stau chiar trei, dar încep să mă plictisesc. Crăciunul e departe încă. Văd pliantul pe noptieră. La o adică, nu-i chiar așa de departe cafeneaua. Fără prea mare tragere de inimă, trag cizmele pe picioare, înfășor fularul în jurul gâtului și ies din casă. Merg repede, că nu-mi place să mi se ude fața de la ploaia măruntă de afară. Am uitat umbrela acasă.

”La Brumar” au deschis deja. Trei ghiveciuri mari cu crizanteme cărămizii mă întâmpină la intrare. ”Las că nu-i chiar așa de rău. Bonus pentru estetică.”, mă gândesc în sinea mea. Îmi place culoarea cărămizie. Îmi pare nobilă.

Trag de mânerul rece și intru în cafenea. Așa am și știut! E cam friguț pe aici. Răbdabil, dar nu super confortabil. Decorul cam modest - lumânări și frunze acoperite de brumă. Logic -am venit ”La Brumar”. Mi se aduce meniul:

3 noiembrie – Ziua sandvișului

6 noiembrie – Ziua cipsurilor nachos

14 noiembrie – Ziua murăturii

28 noiembrie - a pâinii prăjite

29 noiembrie – Ziua plăcintei cu lămâie

Toată luna noiembrie – budincă de banane

Ceai de cătină din partea casei.

Aleg budinca de banane. Știu și eu să o fac. Ia să vedem, la cine iese mai bună! Comand și un ceai de cătină.

Cât aștept budinca, mă mai uit în jur. Pe un perete, mai într-o parte, observ niște slogane. Scrie cam mărunt pe ele și mă scol de la masă să le citesc. Eu citesc totul încă din copilărie, chiar și etichetele.

”De ține gheața o rață în noiembrie, în decembrie vei pluti în glod.”

”De înmuguresc copacii în noiembrie, iarna se va sfârși în mai.”

”De tună în noiembrie, nu aștepta zăpadă.”

”De prinzi vreun țânțar în noiembrie, vei ierna ușor.”

”De ai lemne, taie-le în noiembrie.”

”De ești spaniol – declară-ți dragostea. Noiembrie e luna lui Te Amo.”

”De ești scriitor – scrie-ți romanul. Noiembrie e luna ta. Ai 30 de zile la dispoziție!”

”De ți-ai făcut planuri în ianuarie, mai ai o lună să le isprăvești.”

Mda..M-au pus pe gânduri. Rațe și lemne n-am, că trăiesc la bloc. Muguri parcă nu am văzut. Un țânțar m-a bâzâit noaptea trecută, dar cred că e rătăcit din vară. De naționalitate sunt moldoveancă. Dar uite cu privire la roman și planuri m-au prins în plasă. Cum au știut ei să ademenească o scriitoare (începătoare) în cafeneaua lor! Îndată mi-am amintit de planurile mele pentru scris. M-am întors cuminte la masă și am scos caietul din geantă. (Eu îl port mai mereu cu mine, mai ales pe la cafenele.) Am pus stiloul la treabă să le fac un pic de publicitate.

Chiar dacă noiembrie m-a cam zgribulit și a furat culorile, vreau să-i mulțumesc. Pentru budinca de banane și ceaiul de cătină, pentru transparența din aer, pentru un moment de îngândurare, pentru că ne pregătește de iarnă, și, desigur, pentru crizantemele cărămizii.