"Sufletul înainte de înviere" Christian Briem

Categorie: Invataturi biblice
 

Întrebare:

Un credincios care a murit savurează prezenţa şi dragostea Domnului (Filipeni 1:23 ) într-o fericire necunoscută pe pământ. Sufletul lui îşi aminteşte de ce a avut loc pe pământ, şi în mod deosebit de harul şi îndurarea lui Dumnezeu, de care a avut parte în viaţa de pe pământ. Se poate însă înţelege din Luca 16:23-31 şi Apocalipsa 6:9-10 că sufletul vede, aude şi vorbeşte înainte chiar de învierea trupului în slavă? Căci pe pământ el face aceasta prin intermediul trupului pământesc şi după înviere prin intermediul trupului ceresc.

Răspuns:

Din 2. Corinteni 12:3-4 învăţăm că credincioşii care au murit vorbesc în Paradis. Şi dacă Pavel scrie, că el nu ştia dacă a fost în trup sau în afară de trup, atunci este clar, că un om care este în afara trupului (deci în mod normal a murit) poate să audă. Acelaşi lucrul îl învaţă şi Domnul Isus în Luca 16:23-27 , şi totodată că el poate să vadă şi să vorbească.

Omul constă din suflet, duh şi trup. Sufletul este domiciliul personalităţii, duhul este partea superioară a omului cu care el poate să vină în legătură cu Dumnezeu(care este Duh). Prin trup stă în legătură cu pământul. Sufletul şi duhul au nevoie de trup, ca să se poată revela, în ceea ce priveşte pământul.

Dar aceasta nu înseamnă că duhul poate să vadă numai prin ochii trupului. Cuvântul lui Dumnezeu vorbeşte în Efeseni 1:18 despre ochii inimii. Şi în Evrei 2:9 se spune „Îl vedem pe Isus”. Duhul poate vedea lucrurile spirituale, pe care trupul nu le poate vedea. El poate să audă vocea Domnului Isus şi a Duhului Sfânt (Romani 8:16 ; Fapte 16:6-7 ) etc.

Dacă trupul ar fi necesar pentru vorbire, auzire, vedere, etc., îngerii nu ar putea vorbi, auzi sau vedea, şi nici chiar Dumnezeu Tatăl şi nici Dumnezeu Duhul Sfânt (Psalmul 94:9 ).

Chiar şi în lucrurile pământeşti există vedere fără să te foloseşti de ochi. Gândiţi-vă numai la visuri.

sursa: https://comori.org/