"Speranța"

Categorie:  Invataturi biblice
 

• Sper că cei din jur mă plac.
• Sper că ea mă place.
• Sper să fiu admis la acea școală.
• Sper să primesc locul de muncă visat.
• Sper că cineva va dori să se căsătorească cu mine.
• Sper că voi fi promovat.
• Sper că într-o zi voi avea copii.
• Sper că sunt o persoană bună.
• Sper că voi crește în acest obicei.
• Sper că ei nu vor critica dezordinea din casa mea.
• Sper să nu mai am acest sentiment.
• Sper că nu este totul în zadar.
• Sper să nu fiu dezamăgit de viața mea.
• Sper...
• Sper...
• Sper...

Viețile noastre sunt conduse de speranțele noastre.

Proverbe 13:12 ne spune: „O speranță amânată îmbolnăvește inima, dar o dorință împlinită este un pom al vieții.”

Nu-i așa că negociem între durerea inimii și dorința împlinită întreaga viață?

Ca și copii, învățăm că atunci când avem o speranță, ne pomenim la o răscruce a de aceste două căi. Facem tot ce ne stă în putere pentru a evita durerea inimii și totodată să ne asigurăm împlinirea dorințelor.

Meditează la următoarele pasaje:

Au fost odată niște oameni fără speranță, și Dumnezeu le-a vorbit prin profetul Isaia.

Căci un Copil ni S‑a născut, un Fiu ni S‑a dat, iar autoritatea va sta pe umerii Săi. I se va pune numele: „Sfetnic minunat, Dumnezeu puternic, Tată veșnic, Prinț al păcii.“ (Isaia 9:6)

Sună minunat, dar adaugă 700 de ani de așteptare.

„...veți găsi un Copilaș, înfășat și culcat într-o iesle.“ (Luca 2:12)

Din momentul profeției lui Isaia și până la nașterea lui Isus au fost aproximativ 700 de ani, nemaivorbind că de la Avraam până la Isus au fost aproximativ 2000 de ani.

Dumnezeu face o promisiune, dar nu oferă un timp specific. Recunoști această experiență?

Mare parte din neliniștea noastră vine din incapacitatea noastră de a avea răbdare. Noi confundăm „nu acum”, cu „niciodată” (Indicatorul durerii inimii noastre!) Pe când apostolul Petru ne spune:

„...puneți‑vă pe deplin speranța în harul care vă va fi adus la descoperirea lui Isus Cristos!” (1Petru 1:13b)

Să îți pui speranța în Dumnezeu înseamnă să ai răbdare cu El. Înseamnă să crezi că toți factorii necesari nu sunt încă gata. Înseamnă să crezi că istoria nu a fost scrisă în întregime. Trebuie să crezi că mai este ceva ce încă nu a fost descoperit sau dezvăluit. Înseamnă să crezi că, în ciuda așteptării, se va naște un prunc, care va fi „Dumnezeu din Dumnezeu adevărat, Lumină din Lumina eternă.”

Speranța privește spre Hristos - nădăjduind la împlinirea acesteia.

„...de‑o parte și de alta a râului era Pomul Vieții, care făcea roade de douăsprezece ori, dându‑și rodul în fiecare lună. Frunzele pomului erau pentru vindecarea neamurilor.” (Apocalipsa 22:2b)

Viețile noastre sunt conduse de speranțele noastre. Călătoria este lungă, dar ea ne conduce la un final.

Conform viziunii lui Ioan din Apocalipsa, ea ne conduce spre pomul vieții. Asemenea proverbului de mai sus, noi nădăjduim să se împlinească. Aceasta speranță nu ne va dezamăgi.

În perioada acestei sărbători privește spre viitorul promis de Dumnezeu. Prin faptul că privești la acest Copil, venit în lume, Ce vezi? Doar un copil într-un leagăn? Sau o iesle din lemn ce ține viața în sine, ce ne îndreaptă în cele din urmă spre pomul vieții? Aceasta este speranța. Sper că o vezi și tu.

....................

Rugăciune:

Isus, fii speranța mea. Ajută-mă să te văd. Ajută-mă să privesc la Tine.

Pune în practică:

Fă o hartă a vieții tale începând cu cea dintâi speranță. Scrie suficient de mult încât să îți amintești sentimentul, dar nu te opri. Când ai terminat de făcut harta vieții tale, la final scrie următoarele: Sper că năzuința mea se va împlini în Hristos.

Mulțumește Domnului pentru modul în care El deja și-a ținut această promisiune.

sursa: https://www.cru.org/