Scrisoare cu privire la apostazie, J. N. Darby

Categorie: Invataturi biblice
 

Iubiţi fraţi şi surori în Domnul,

Ziua apostaziei se apropie cu paşi repezi şi de asemenea ziua în care Domnul va veni să îi răpească pe cei ai Săi. Timpul prezent este de o importanţă atât de solemnă încât mă văd constrâns să vă adresez aceste îndemnuri. Oameni evlavioşi de pretutindeni, care privesc semnele timpurilor, văd apropiindu-se momentul care va încheia activitatea prezentă a harului. Evident că a sosit timpul când cineva trebuie să vorbească deschis şi decisiv şi să vă întrebe unde vă situaţi şi ce urmăriţi. Prin harul care a strălucit din ce în ce mai strălucitor, pe măsură ce se apropie de încheiere, aţi fost adunaţi din mulţimea clocotind de idolatrie şi răutate care ameninţă acum creştinătatea şi întreaga lume cu o revărsare mult mai crâncenă decât aceea a Sodomei şi Gomorei din vechime; iar întrebarea este dacă înţelegeţi îndeajuns responsabilitatea precum şi binecuvântarea terenului pe care vă aflaţi şi dacă umblaţi ca bărbaţi şi femei ai căror ochi au fost deschişi.

Credeţi-mă, nu a existat niciodată în istoria lumii o asemenea vreme ca cea prezentă şi Satan nu se ocupă de nimeni aşa cum o face cu voi; şi preocuparea lui cu voi este mai de temut datorită subtilităţii acţiunilor lui. Ţinta lui este să vă distragă atenţia de la Hristos în timp ce voi presupuneţi că vă aflaţi pe un teren sigur şi nu aveţi de ce vă teme. El ar dori să vă dărâme cu adevărul însuşi. Pentru că remarcaţi subtilitatea: voi sunteţi pe teren sigur însă numai câtă vreme Hristos vă este totul. Aici îi abate Satan pe unii. Interpuneţi orice între sufletul vostru şi Hristos şi Filadelfia voastră devine Laodiceea. Terenul vostru sigur este la fel de nesigur ca restul creştinătăţii. Puterea voastră s-a dus de la voi şi deveniţi slabi, precum orice alt muritor. Unii dintre voi sunt tineri, recent întorşi la Dumnezeu sau aduşi la căile drepte ale Domnului, şi nu cunoaşteţi adâncimile lui Satan. Sunteţi însă în felul acesta atenţionaţi solemn cu privire la pericol şi, dacă daţi de bucluc, nu puteţi să daţi vina pe neştiinţă.

Spun din nou, Satan are privirea special asupra voastră, cu scopul de a  interpune lumea sub orice formă între sufletul vostru şi Hristos. Lui nu-i pasă cât de puţin sau în ce formă face aceasta. Dacă aţi cunoaşte cât de puţin ajută scopului său, v-aţi alarma. Nu prin ceea ce este ruşinos sau obscen, aceasta reprezintă dezvoltarea, nu începutul răului. El nu caută să vă ruineze prin ceva strălucitor ci prin mici şi aparent inofensive fleacuri, fleacuri care nu ar şoca sau ofensa pe cineva şi cu toate acestea ele constituie otrava mortală şi perfidă, destinată să distrugă mărturia voastră şi să vă abată de la Hristos. Întrebaţi care sunt aceste simptome alarmante şi unde sunt ele văzute? Întrebarea nu face altceva decât să arate caracterul opiului la lucru. Fraţi şi surori, sunteţi infectaţi în prezent cu duhul lumii. Îmbrăcămintea voastră, conduita voastră, vorbirea voastră, lipsa voastră de spiritualitate trădează acest lucru în fiecare strângere ca adunare. Există o greutate moartă, o austeritate, o lipsă de putere, care se descoperă singură în întâlnirile adunării, la fel de limpede ca şi cum inima voastră ar fi afişată vizibil şi gândurile ei ar fi citite în mod public. O formă de evlavie fără putere începe să se vadă printre voi, la fel de limpede ca şi în creştinătate în mod general. Pe măsură ce cochetaţi cu lumea veţi coborâ în mod sigur la nivelul ei. Aşa este natura lucrurilor. Trebuie să fie aşa. Dacă cochetaţi cu lumea, locul privilegiat pe care îl ocupaţi, în loc să vă protejeze, doar vă va expune la şi mai mare judecată. Trebuie să fie ori Hristos ori lumea. Nu poate fi – nu trebuie să fie – Hristos şi lumea. Harul lui Dumnezeu în a te scoate din lume fiind în ignoranţă este un lucru, însă Dumnezeu nu-ţi va permite niciodată să schimbi în destrăbălare harul Lui şi să umbli cu două măsuri, după ce ai fost despărţit de lume. Aminteşte-ţi că ocupi locul şi privilegiile unuia ai cărui ochi au fost deschişi. Şi dacă pe de o parte acest fapt este negrăit de binecuvântat (şi este, într-adevăr!), pe de altă parte este poziţia cea mai de temut în care se poate afla un om. Înseamnă să fi la un ospăţ de nuntă fără să ai haina de nuntă. Înseamnă să spui „Doamne, Doamne”, în timp ce nu faci lucrurile pe care el le cere. Înseamnă să spui „mă duc, domnule” (Matei 21:28-32 ) ca acela care a spus şi nu s-a dus.

Preaiubiţilor, sunt convins de lucruri mai bune despre voi, deşi vorbesc astfel; şi am încredere în voi, în Domnul, că Îl veţi binecuvânta pentru aceste puţine cuvinte sincere. Nimic nu poate fi mai glorios decât poziţia pe care sunteţi chemaţi să o ocupaţi în aceste zile din urmă. Sfinţii au stat în spărtură, au vegheat în zile şi nopţi de trudă în toţi aceşti 1800 de ani (articol scris în sec. al XIX-lea, n.tr.) şi aşteptăm doar trâmbiţa victoriei pentru a intra şi a lua în posesie glorioasa moştenire. Alţii au muncit, şi voi aţi intrat în munca lor (Ioan 4:38 ) şi totuşi, vă coborâţi demnitatea până la nivelul bietelor cioburi ale pământului care nu aşteaptă decât toiagul Biruitorului să le spargă în bucăţi. O! Treziţi-vă deci din letargie, nu  mai dormiţi, îndepărtaţi idolii şi zeii voştri falşi, spălaţi-vă veşmintele şi mergeţi la Betel, unde veţi afla că Dumnezeu este mai bun  decât L-aţi cunoscut vreodată, chiar şi în zilele voastre cele mai bune. Daţi la o parte şi ultima haină lumească, vegheaţi la vorbirea voastră, ca să fie despre Hristos şi interesele Lui şi nu, aşa cum ştiţi că se întâmplă adesea, despre orice altceva decât despre El. Faceţi ca rugăciunile voastre să se unească cu cele ale altor sfinţi în adunările de rugăciune, nu au fost niciodată mai necesare ca acum. Nu neglijaţi niciun prilej de a culege învăţătură din acel Cuvânt care singur ne poate păzi de căile nimicitorului şi faceţi ca viaţa voastră să fie mărturia comorilor pe care le strângeţi la prezentări din Cuvânt sau la studii biblice sau în ascuns cu Domnul. Dacă doriţi preocupare, cu o răsplată glorioasă de la un Stăpân preaiubit, cereţi-I Stăpânului să vă dea de lucru pentru El: nu veţi regreta niciodată, nici în lumea aceasta, nici în cea care vine.

Preaiubiţilor, îngăduiţi-mă. Sunt gelos pentru voi cu o gelozie evlavioasă. Îi aparţineţi lui Hristos şi Hristos vouă. Nu întrerupeţi această sfântă unire. Nu lăsaţi ca cea logodită să Îi fie necredincioasă Mirelui ei! De ce trebuie să fiţi jefuiţi şi sărăciţi? Şi pentru ce? Pleavă şi fructe amare, în timp ce risipiţi acest puţin timp de binecuvântare! Toate răsplăţile adunate aici în energia Duhului Sfânt nu vor face altceva decât să slujească pentru a vă spori frumuseţea şi să vă facă mai plăcuţi în ochii Aceluia care v-a făcut Mireasă a Lui. Puteţi să-I refuzaţi plăcerea de a se bucura de voi? Puteţi să-I refuzaţi rodul muncii sufletului Său, El care a atârnat odată, un Om murind, între doi tâlhari pe Calvar, ca privelişte pentru oameni şi îngeri şi pentru voi – voi care aţi uitat (pentru că nu aţi putea să dispreţuiţi) dăruirea Lui pentru voi. Ar fi putut să Îşi ia lumea fără cruce şi v-ar fi lăsat afară, dar nu a făcut-o. Iar acum voi, fiind îmbogăţiţi de acele chinuri de moarte şi de sângele Său, veţi lua lumea în posesie şi Îl veţi lăsa afară? Imposibil! Mintea voastră curată nu are nevoie de altceva decât să fie stârnită de amintire.

Să ne încurajăm deci. În ultima vreme ne-am rugat, mărturisindu-ne lipsa de credincioşie şi evlavie. Să nu luăm acest cuvânt ca un răspuns al Domnului nostru pentru a ne stârni, a trezi din nou puterea noastră care scade? Iar după aceasta, cu cât El vine mai repede, cu atât mai bine. Nu vom fi daţi de ruşine înaintea Lui, la venirea Lui.

Evrei 10:23-25,37

sursa: https://comori.org/