"Reflecţii. Anise M. Behnam"

Categorie: Invataturi biblice
 

Să ne oprim o clipă şi să subliniem câteva gânduri la care am reflectat deja. Am văzut că acest Cuvânt al lui Dumnezeu este în primul rând hrana noastră şi în al doilea rând apa pentru curăţirea noastră. Să ne închipuim că cineva nu s-a atins mai multe zile de nici un fel de hrană şi pe deasupra nu s-a spălat mai multe săptămâni. În ce stare l-am întâlni? Un om vrednic de milă! Am fi foarte nefericiţi, dacă acel om ar fi cineva care ne este drag. Gândul că aşa ceva s-ar întâmpla copilului nostru, este groaznic. Credem că Dumnezeu, Tatăl nostru, Se îngrijeşte mai puţin de copiii Săi, decât o facem noi în cazul copiilor noştri? Să presupunem că am vizita o astfel de persoană descrisă mai sus şi ea ne-ar spune: „Nu ştiu de ce mă simt atât de slăbit. Mi se pare că nu mai am nici o putere.“ Nu ar suna ciudat aceasta? S-ar putea ca respectivul să se întrebe de ce oamenii spun că nu miroase bine. Nu ne aşteptăm ca el să ştie răspunsul? Pare această ilustraţie prea copilărească? Da, pentru că în privinţa materială am devenit într-adevăr mult mai înţelepţi decât în lucrurile spirituale.

O astfel de persoană are nevoie de mult ajutor. Aceasta ne duce la un alt punct de vedere important al cercetării noastre: Cum poate fi ajutat un subnutrit şi unul care a neglijat igiena spirituală?

Subnutritul. Domnul Isus Hristos dorea foarte mult ca oile Sale să fie păstorite. Aceasta a fost ultima sarcină adresată apostolului Petru despre care citim în Evanghelia după Ioan (Ioan 21:15-17 ). Când Petru a îmbătrânit, el a însărcinat pe bătrâni să facă acelaşi lucru (1. Petru 5:1, 2 ). (Observăm deci că este un privilegiu să purtăm de grijă pentru hrănirea credincioşilor.)

Domnul îl descrie pe slujitorul fidel şi înţelept ca pe acela care dă hrană la timp (Matei 24:45 ) credincioşilor, adică celor care aparţin „gospodăriei“ stăpânului. Aceasta înseamnă că ei primesc hrana potrivită la timpul potrivit. Acest punct este foarte important. O masă care este foarte potrivită pentru o persoană la un anumit timp, poate fi, în alte împrejurări, foarte nepotrivită, ba chiar dăunătoare pentru o altă persoană. Să ne transpunem în situaţia unui copil bolnav, care nu a mâncat de câteva zile hrană tare şi căruia i se serveşte la micul dejun mâncare greu de digerat. O astfel de masă ar putea duce la vomă şi la refuzarea mâncării pentru un timp îndelungat. Este nevoie de înţelepciune de sus pentru a da hrană la timpul potrivit. Trebuie să ne rugăm ca hrana pe care o dăm să nu fie nici prea greu, nici prea uşor de digerat, adică fără valoare hrănitoare. Ea nu trebuie să fie nici prea rece, nici prea fierbinte. De asemenea, hrana trebuie să fie dreasă cu sare pentru a da har ascultătorilor (Coloseni 4:6 şi Efeseni 4:29 ). Isaia a vorbit profetic despre Domnul Isus: „Domnul Dumnezeu mi-a dat limba unui ucenic, ca să ştiu cum să ajut cu un cuvânt pe cel obosit. El îmi trezeşte dimineaţă după dimineaţă, îmi trezeşte urechea, ca să ascult ca un ucenic. Domnul Dumnezeu mi-a deschis urechea şi nu m-am împotrivit, nu m-am dat înapoi“ (Isaia 50:4,5 ). Observăm deci că cel care are limba unui ucenic trebuie să aibă şi urechea unui ucenic.

Cel necurat.

În Ioan 13:1-17 avem multe învăţături preţioase referitoare la spălarea reciprocă a picioarelor.

„Iar înainte de sărbătoarea Paştelui, Isus, ştiind că i-a venit ceasul ca să plece din lumea aceasta la Tatăl, iubindu-i pe ai Săi, care erau în lume, i-a iubit până la capăt. Şi, în timpul cinei, după ce diavolul pusese deja în inima lui Iuda, al lui Simon, Iscarioteanul, gândul să-L vândă, Isus, ştiind că Tatăl Îi dăduse toate în mâini şi că de la Dumnezeu a ieşit şi la Dumnezeu Se duce, S-a ridicat de la cină şi Şi-a pus deoparte hainele şi, luând un ştergar, S-a încins. Apoi a turnat apă în lighean şi a început să spele picioarele ucenicilor şi să le şteargă cu ştergarul cu care era încins. A venit deci la Simon Petru; şi el i-a spus: Doamne, Tu să-mi speli mie picioarele? Isus a răspuns şi i-a zis: Ce fac Eu, tu nu ştii acum, dar vei înţelege după acestea. Petru i-a spus: Nicidecum nu-mi vei spăla picioarele, niciodată! Isus i-a răspuns: Dacă nu te spăl Eu, nu ai parte cu Mine. Simon Petru i-a spus: Doamne, nu numai picioarele mele, ci şi mâinile şi capul! Isus i-a spus: Cine s-a scăldat nu are nevoie să i se spele decât picioarele, pentru că este în totul curat; şi voi sunteţi curaţi, dar nu toţi. Pentru că-l ştia pe cel care avea să-L vândă, de aceea a spus: Nu toţi sunteţi curaţi. Deci, după ce le-a spălat picioarele şi Şi-a luat hainele, aşezându-Se din nou la masă, le-a spus: Înţelegeţi ce v-am făcut? Voi Mă numiţi Învăţătorul şi Domnul şi bine ziceţi, pentru că sunt. Deci, dacă Eu, Domnul şi Învăţătorul, v-am spălat picioarele, şi voi sunteţi datori să vă spălaţi picioarele unii altora; căci v-am dat un exemplu, pentru ca, aşa cum v-am făcut Eu, să faceţi şi voi. Adevărat, adevărat vă spun: Nu este rob mai mare decât stăpânul său, nici trimis mai mare decât cel care l-a trimis. Dacă ştiţi acestea, fericiţi sunteţi dacă le veţi face.“

Dacă citim cu atenţie versetul 2, vedem că întâmplarea despre care este vorba aici, s-a petrecut în timpul cinei. Aceasta subliniază însemnătatea acestei lucrări. În timpul cinei nu ne ridicăm de la masă din cauza unor lucruri neînsemnate, mai ales dacă le putem rezolva mai târziu. În versetele 1 şi 3 vedem că Domnul ştia ce avea să se întâmple. El ştia şi că aceiaşi ucenici, cărora le spăla acum picioarele, erau pe punctul de a-L părăsi. El ştia de asemenea că Petru, ale cărui picioare trebuiau să fie spălate neapărat, Îl va trăda sub blestem şi juruinţă. Domnul ştia că este deplin liber în acţiunea Sa, pentru că Tatăl Îi dăduse toate lucrurile în mână. Totuşi S-a hotărât să spele picioarele ucenicilor. De ce? Pentru că El „iubindu-i pe ai Săi, care erau în lume (adică cei care erau în pericolul de a se murdări), i-a iubit până la capăt“ (Ioan 13:1 ). De aceea, dragostea este condiţia de bază pentru a spăla cuiva picioarele. Aceasta nu este numai iubire „pentru că...“, ci „în ciuda...“ („totuşi“). Unele picioare sunt probabil atât de murdare, încât nu miros bine, dar dragostea biruie astfel de greutăţi.

Vedem de asemenea că Domnul Şi-a pus deoparte haina şi S-a încins cu un ştergar. Dezbrăcarea şi îmbrăcarea: acestea descriu întreaga Lui viaţă pe pământ. Pavel face referire la aceasta când spune: „S-a golit pe Sine Însuşi, luând chip de rob“ (Filipeni 2:6-8 ). Aplicat la noi, aceasta înseamnă: când vrem să spălăm picioarele fratelui nostru, trebuie să punem la o parte orice prestigiu. Orice onoare pe care ne-a acordat-o lumea, chiar dacă ne revine pe drept, trebuie pusă deoparte, pentru ca să ne putem încinge cu ştergarul (simbol pentru un slujitor). Cu alte cuvinte: mândria nu îşi are locul aici.

Apoi, Domnul spală ucenicilor picioarele. El a trebuit să se aşeze la picioarele lor pentru a putea face acest lucru. Aici se arată adevărata smerenie. Încearcă să speli picioarele cuiva, în timp ce şezi pe un scaun înalt. Acest lucru este periculos. S-ar putea să cazi şi să-ţi fracturezi un braţ sau chiar ceafa. „Mândria merge înaintea pieirii, şi un duh îngâmfat înaintea căderii“ (Proverbe 16:18 ).

La fel ca mâncarea, apa pentru spălarea picioarelor nu trebuie să fie nici prea rece, nici prea caldă. Pentru aceasta avem nevoie de înţelepciune de sus. Încheiem acest fragment cu cuvintele Domnului: „Dacă ştiţi acestea, fericiţi sunteţi dacă le veţi face“ (Ioan 13:17 ).

Cuvântul lui Dumnezeu (Psalm 119) este:
- înviorare: „Niciodată nu voi uita rânduielile Tale, pentru că prin ele m-ai făcut să trăiesc“ (versetul 93)

- hrană pentru suflet: „Ce dulce este Cuvântul Tău pentru cerul gurii mele! Mai mult decât mierea pentru gura mea!“ (versetul 103)

- apă pentru curăţire: „Cum îşi va ţine tânărul curată cărarea? Păzindu-se după Cuvântul Tău“ (versetul 9)

- lumină pentru cale: „Cuvântul Tău este o candelă pentru piciorul meu şi o lumină pentru cărarea mea“ (versetul 105)

- armă pentru apărare: „Voi avea ce să răspund celui care mă batjocoreşte, pentru că m-am încrezut în Cuvântul Tău“ (versetul 42)

„Am văzut sfârşitul oricărei perfecţiuni; porunca Ta este foarte întinsă“ (versetul 96); „Doamne, Cuvântul Tău este întărit în ceruri pentru totdeauna“ (versetul 89).

Până acum ne-am preocupat cu următoarele teme: hrănire, antrenament, igienă.

Întrebări:

1. Luăm mese suficiente şi regulate şi evităm subnutriţia şi alimentaţia deficitară? Suntem conştienţi de pericolul unei intoxicări alimentare?

2. Ne amintim că trebuie să muncim cât timp mai putem? S-ar putea să vină un timp când nu mai putem. Ne gândim şi la faptul că suntem creaţi pentru fapte bune în Hristos Isus? Dacă aşa stau lucrurile, atunci să dăm la o parte orice piedică şi să ne ferim de păcat, alergând cu stăruinţă şi privind spre Isus.

3. Avem grijă să rămânem curaţi? Spălăm imediat orice murdărie care se lipeşte de noi? Să ne amintim: Domnul nu l-a mustrat pe Petru pentru că picioarele sale trebuiau spălate, ci pentru că s-a împotrivit spălării.

4. Avem grijă în această privinţă de alţii? Atunci să-L imităm pe Domnul!

sursa: https://comori.org/