"Puterea Cuvântului"

Categorie:  Invataturi biblice
 

A doua zi de Crăciun am primit în căsuța poștală un articol al unui scriitor pe care îl urmăresc. O lamentație cu privire la a doua zi de Crăciun. În cultura noastră, probabil, ar fi a doua zi după Anul Nou.

Ideea principală a autorului a fost – Și asta e totul?!!! Confetti presărat pe podea, bucăți de hârtie de ambalat și resturi de mâncare? Și speranța că poate la anul va fi mai bine?

Citez cuvintele autorului:

”Oare așa s-au simțit și păstorii după ce au încetat cântările îngerilor?

Așa au fost dezamăgiți și magii de la răsărit?

Ești și tu, ca și mine, decepționat de anul care a trecut, gândindu-te dacă ai putere pentru ceea ce va veni?”

Admir acest scriitor în multe privințe. Scrie profund și autentic. Are umor. Mă inspiră la a scrie. Când i-am citit postarea m-am pus serios pe gânduri. Există două opțiuni de răspuns la întrebările puse de Dumnealui.

Prima: ”Da, așa e a doua zi de Crăciun și așa e viața. O dezamăgire.”

Și a doua: ”Nu, asta nu e totul. Și iată de ce...”

Vă mărturisesc că toată luna decembrie am luptat pentru bucurie. Situația din țara noastră și din lume mă îngrijora. Dispoziția fluctua de la o zi la alta. În jur vedeam mulți oameni tulburați și polarizați în opiniile lor. Mă simțeam împovărată de tot ce se întâmplă în jur și flămândă sufletește.

Nu am vrut să rămân în această stare și am încercat din răsputeri să lupt.

M-au ajutat Biblia și șase femei: Ann Voskamp, Lisa Harper, Christine Caine, Angie Baughman, Holley Gerth și Ann Graham Lotz – toate scriitoare creștine care au scris meditații la tema Crăciunului.

Nu le-am întâlnit pe nici una dintre ele în viața reală, dar de la fiecare am adunat, cuvânt cu cuvânt, hrană pentru sufletul meu. 

La început nu se întâmpla aproape nimic. Ceea ce citeam din Biblie cunoșteam deja foarte bine și mă lăsa cam rece. La fel era și cu meditațiile. Dar am perseverat toată luna, și, treptat, mi s-a conturat un gând central. Acest gând care mi-a întărit inima a fost despre așteptare. În viață avem parte de multă așteptare, dar întrebarea principală este ce așteptăm și cum așteptăm.

Până la Nașterea Domnul Isus în lume oamenii încă așteptau tot felul de lucruri, iar unii așteptau sosirea lui Mesia. Când El a venit, cei ce L-au așteptat s-au bucurat foarte mult. Scriptura scrie că păstorii, după ce au fost să vadă Pruncul, au glorificat pe Dumnezeu pentru tot ceea ce au avut parte să vadă. Dacă eu aș fi avut onoarea să-L văd pe Fiul lui Dumnezeu, nu aș fi uitat acest moment niciodată. Aș fi povestit tuturor despre ce am văzut – prietenilor, consătenilor, rudelor, colegilor, copiilor și chiar nepoților. Atât de semnificativ și plin de bucurie ar fi fost acel moment. Dacă aș fi avut posibilitate să-I pot dărui Regelui de curând născut al iudeilor aur, smirnă și tămâie scumpă cum au făcut-o magii, aș fi fost mândră și aș fi rămas generoasă până la sfârșitul vieții. Nu cred că dezamăgirea ar fi fost sentimentul principal. 

E interesant ce putere pot avea cuvintele. Prin ochi sau urechi ele pătrund mai adânc, în suflet. Nasc emoții, gânduri și idei și formează convingeri. Uneori, oricât de convingătoare nu ar fi, unele cuvinte pot duce la concluzii eronate, distrugându-ne credința și lipsindu-ne de speranță. Sunt sigură că au fost mulți care au primit cuvintele scriitorului pe care îl urmăresc și, cu ele, au acceptat și dezamăgirea din a doua dimineață de Crăciun drept mesaj final.

Totuși, adevărul este că povestea nu se încheie aici. 

Cuvintele acestui scriitor, deși sincere, nu transmit TOT adevărul. Dumnealui a omis ceva important din ecuație și rezultatul a fost dezamăgirea din a doua zi de Crăciun. Prezența, puterea și intervenirea supranaturală a lui Dumnezeu schimbă totul. Numele Emanuel, dat lui Isus la naștere, înseamnă Dumnezeu este cu noi. Oare nu este ironic că uităm atât de ușor despre aceasta chiar în a doua dimineață de Crăciun?

În luna decembrie am luptat cum am putut cu îndoiala și gândurile pesimiste că totul va fi rău și nimic nu se va schimba. Biblia și șase femei creștine m-au ajutat să-L păstrez pe Dumnezeu în ecuația mea și a doua dimineață după Crăciun nu a fost dezamăgitoare, ci dimpotrivă, entuziasmantă pentru noile descoperiri la care mă invită Dumnezeu. El mi-a trimis cuvinte care au putere să îmi schimbe și să îmi umple viața, pentru că doar la El există astfel de cuvinte. Și El m-a încurajat să aștept cu răbdare, dar și anticipare a doua Sa venire pe pământ.

”Și Cuvântul S-a făcut trup și a locuit printre noi, plin de har și de adevăr, iar noi am privit gloria Lui, o glorie ca a Singurului Fiu născut din Tatăl.” (Evanghelia după Ioan, capitolul1 )

sursa: https://www.cru.org/