Psalmul 63. Henri Rossier

Categorie: Invataturi biblice
 

Acest psalm este expresia comuniunii individuale a sufletului cu Dumnezeu. Nu este vorba aici de un schimb de gânduri cu EL, cu privire la Hristos, ci doar de acest fapt: un suflet, lipsit de tot aici jos, chiar şi de binecuvântările pe care le găsise altădată în comuniunea sfinţilor, un suflet complet izolat şi fără resurse într-o lume care este pentru el doar un deşert, poate găsi o comuniune fără nor cu Dumnezeu în cer? Răspunsul nu se lasă aşteptat.

Puterea Duhului lui Dumnezeu, gustată în mijlocul Adunării şi care fusese altădată bucuria credinciosului, poate să lipsească. Credinciosul o cunoscuse şi o apreciase bine altădată, când mergea cu mulţimea, şi înainta în tovărăşia ei, „cu strigăt de bucurie şi laudă, până la casa lui Dumnezeu, o mulţime în sărbătoare” (Psalmul 42:4 ). Acum, când îi lipseşte totul, chiar acest ajutor, comuniunea sfinţilor, se refugiază în inima Dumnezeului Său: „Bunătatea Ta este mai bună decât viaţa” (v. 3). Bunătatea Lui, acea latură a gloriei Lui (pentru că, precum în cazul lui Moise, în Exod 33:18-19 , bunătatea lui Dumnezeu este răspunsul excelent dat sfântului care doreşte să vadă tăria şi gloria lui Dumnezeu), această latură, spunem noi, nu ne lipseşte niciodată. Dragostea Lui este infinit mai preţioasă sufletului, şi mai bine gustată, când puterea pe care dorise s-o vadă (v. 2), ca şi tot ajutorul exterior, lipsesc. „Ne... lăudăm în Dumnezeu”, se spune în Romani 5:11 . Bucuria a ceea ce este El în El Însuşi: „Împăratul se va bucura în Dumnezeu” (v. 11), este treapta cea mai înaltă a comuniunii, treaptă care este partea celui mai izolat dintre oameni şi al cărei exemplu desăvârşit îl avem în Omul Isus Hristos.

Remarcaţi că, pentru acest credincios solitar, totul este bucurie, o bucurie care se exprimă prin laudă: „Buzele mele te vor lăuda” (v. 3). „Gura mea te va lăuda cu buzele care cântă de bucurie” (v. 5). „La umbra aripilor Tale voi cânta de veselie” (v. 7).

În aparenţă credinciosul a pierdut totul, în realitate a găsit totul: L-a găsit pe Dumnezeu, pe El, numai pe El, şi intimitatea cea mai strânsă cu El. Vedeţi Tu şi Te care, de la un capăt la celălalt umplu acest psalm.

Inima care părea atât de izolată a venit să bea de la izvorul apei vii, şi fluvii curg din ea; s-a aşezat la masa divină, şi se satură acolo de măduva şi de grăsimea grâului, a unui Hristos înviat şi glorificat, hrana casei lui Dumnezeu, de care credinciosul este izolat în exterior. În momentul în care pare privat de tot, sufletul este mai bogat, mai împlinit ca oricând. De câte ori auzim spunându-se în Psalmi: „Ne vom sătura de bunătatea casei Tale, a templului Tău cel sfânt”. „El i-ar hrăni cu grăsimea grâului; şi te-aş sătura cu miere din stâncă”. El cunoaşte „un râu ale cărui pâraie înveselesc cetatea lui Dumnezeu” (Psalmul 65: 4,9 ; 81:16 ; 46:4 ).

Tot ce este Dumnezeu pentru noi se concentrează în Persoana lui Hristos. Dacă suntem credincioşi, nici un obstacol, nici o dificultatea a drumului nu ne va putea răpi această bucurie. Singurătatea, nopţile fără somn, suferinţele, aşteptarea în mijlocul întunericului, lungile vegheri (v. 6) care provoacă suspine după cântatul cocoşului şi primele licăriri ale zorilor, toate acestea sunt o nouă sursă de bucurie, mijlocul, o, Doamne, spune sufletul solitar, de a medita la TINE!

Da, bunătatea Ta este mai bună decât viaţa; dar, în timpul zilelor pelerinajului meu, doresc să am o comuniune tot mai intimă cu Tine, urmând drumul pe care l-au deschis picioarele Tale: „Sufletul meu Te urmează de aproape” (v. 8), pentru a comunica pe cărările unite, pe cărările dreptăţii, cu Tine. Înconjurat, departe de locaşul sfânt, de pericolele ameninţătoare ale locului pustiu, şi acolo nu găsesc decât bucurie! Precum Enoh, mergând singur cu Dumnezeu, în zilele ameninţătoare ale potopului.

Dar, dacă mă gândesc la mine, nu descopăr nici o putere pentru a păstra comuniunea cu Tine pe drumul care rămâne de parcurs. Cum o va menţine? „Dreptatea Ta mă susţine” (v. 8). De aceea voi merge din putere în putere, pentru că puterea mea e în Tine.

Minunat privilegiu cel al unui creştin, când înţelege aceste lucruri în mijlocul încercărilor care îl izolează! Dacă totul este pustiu şi întuneric în jurul lui, totul este lumină şi bucurie în compania Celui care a zis: „Deşi i-am dus departe printre naţiuni şi deşi i-am împrăştiat prin felurite ţări, totuşi le voi fi ca un mic locaş sfânt, în ţările unde ei au ajuns” (Ezechiel 11:16 ). Totul este putere pentru credincios, pentru că se spune: „Bucuria Domnului este tăria voastră”! (Neemia 8:10 )

sursa: https://comori.org/