Psalmii 132-136. Henri Rossier

Categorie: Invataturi biblice
 

Am analizat deja aceşti psalmi într-o altă scriere *; astfel încât nu este necesar să revenim la ei în detaliu.

* Istoria profetică a zilelor din urmă şi Cântările treptelor, de Henri Rossier

În Psalmul 132 , Domnul Îşi aminteşte de toate întristările Unsului Său, care a avut doar un gând: să-L glorifice pe Dumnezeu căutând un loc de odihnă pentru chivot, tronul Domnului în mijlocul poporului Său. Acest loc de odihnă, David îl găsise în Sion, muntele harului împărătesc. În virtutea întristărilor Lui, Dumnezeu a stabilit tronul Lui pentru totdeauna în Persoana adevăratului Solomon; pentru că într-o singură Persoană, Hristos, s-au găsit reunite trăsăturile tipice ale acestor doi oameni. Dumnezeu răspunde dorinţelor şi suferinţelor Împăratului harului consacrându-L Împărat al gloriei. Atunci va domni o armonie deplină între El, sfinţii Lui şi preoţii Lui. Tot ce reprezintă Sionul: locuinţa lui Dumnezeu, odihna eternă, locul bunătăţii şi al harului, al bucuriei şi al laudei, al puterii şi al victoriei, locul regalităţii şi al preoţiei, va fi un acord perfect cu caracterul Celui care va domni la Ierusalim în timpul secolelor milenare.

Va fi la fel cu Ierusalimul ceresc. Va fi locul comuniunii eterene. Hristos l-a ales, l-a dorit ca să fie locuinţa Sa, Adunarea Sa; va avea acolo o preoţie împărătească ale cărei laude şi bucurie vor fi depline şi se vor ridica la  nivelul gloriei lui Dumnezeu; toţi sfinţii vor fi adunaţi acolo; Hristos va fi deplin satisfăcut în ai Săi (Isaia 53:11 ), după cum ai Săi vor fi satisfăcuţi în El; Tatăl Îşi va găsi plăcerea în Fiul Său, cum Acesta Şi-o va găsi în fiii oamenilor!

Psalmul 133 ne prezintă comuniunea sfinţilor, pe care o au unii cu ceilalţi: „Iată ce bine şi ce plăcut este să locuiască fraţii uniţi împreună!” (v. 1). Această comuniune nu poate avea loc fără comuniunea cu Marele Preot, Capul familiei preoţeşti: „Este ca untdelemnul preţios pe cap, care curge pe barbă, pe barba lui Aaron” (v. 2). Suntem o preoţie sfântă unită cu Capul ei, Hristos, imagine a lui Aaron, prin untdelemnul preţios al Duhului Sfânt. De la El, ca din Hermon, coboară roua cerească pe munţii Sionului, asupra celor care sunt rânduiţi cu statornicie prin har în raporturi eterne cu El, Căpetenia lor.

În Psalmul 134 , Hristos este Mare Preot după rânduiala lui Melhisedec. Prin preoţie, sfinţii care stau întotdeauna în casa Domnului Îl binecuvântează, şi tot prin ea sunt binecuvântaţi din partea Domnului care a făcut cerurile şi pământul. La fel este pentru noi: prin Hristos suntem binecuvântaţii Tatălui, şi prin Hristos Îl vom binecuvânta pentru eternitate. Această binecuvântare, fiind eternă, nu poate fi niciodată întrecută.

Psalmii 135 şi 136 exprimă lauda universală. Această laudă va fi şi a noastră. Tot ce a făcut Isus pentru noi, şi tot ce este El spre gloria lui Dumnezeu, va fi pentru totdeauna obiectul bucuriei noastre.

sursa: https://comori.org/