"Protecţie pentru gândire. Anise M. Behnam"

Categorie: Invataturi biblice
 

„Fiţi treji, vegheaţi!“ (1. Petru 5:8 )
„Fugi de poftele tinereţii!“ (2. Timotei 2:22 )

„Poate un om să ia foc în sân şi să nu-i ardă hainele? Poate cineva să umble pe cărbuni aprinşi şi să nu-şi frigă picioarele?“ (Proverbe 6:27, 28 )

Acest capitol se preocupă cu aşa-numitele „accidente“. Probabil, cineva respectă toate principiile care contribuie la o sănătate bună, de exemplu hrană bună, sănătoasă, mişcare, igienă, dar totuşi i se întâmplă un accident care îi periclitează puternic sănătatea. De exemplu poate aluneca pe gheaţă şi îşi fracturează o mână sau un picior. Sau nu se asigură la trecerea străzii şi este lovit de o maşină. Accidentele joacă un rol important în sistemul de igienă şi sănătate publică. Prin scăderea mortalităţii infantile datorată bolilor molipsitoare, accidentele au devenit cauza cea mai frecventă pentru decesul copiilor.

În continuare amintesc trei reguli care ne ajută să evităm rănirile:

1) trebuie să ne informăm suficient

2) trebuie să fim veghetori

3) nu avem voie să ne asumăm nici un risc

Informare

Înainte de începerea lucrului, în anumite meserii, trebuie să absolvim un curs. Acesta se încheie cu un examen care constată familiarizarea cu pericolele unei activităţi speciale. Eu locuiesc într-o zonă în care se extrage cărbune. În ultimii ani au existat motive plauzibile în industria cărbunelui pentru instruirea minerilor în evitarea accidentelor.

Biblia conţine toate informaţiile de care avem nevoie cu privire la pe-ricolele care ne înconjoară. Ea ne avertizează cu privire la duşmanul nostru, diavolul, şi ne îndeamnă să fim treji şi veghetori, pentru că el este ca un leu care răcneşte (1. Petru 5:8 ). Oricine ar auzi în apropierea sa răcnetul unui leu ar lua măsuri preventive pentru sine şi copiii săi. Se pare că luăm mai puţin în serios duşmanii noştri spirituali. Probabil din cauză că nu-i vedem cu ochii noştri pe aceşti duşmani spirituali. Pavel ne asigură însă că ei sunt foarte reali şi fiecare creştin ştie de fapt că aşa este: „Pentru că lupta noastră nu este împotriva sângelui şi a cărnii, ci împotriva stăpânitorilor lumii întunericului acestuia, împotriva puterilor spirituale ale răutăţii în cele cereşti“ (Efeseni 6:12 ).

De aceea apostolul Pavel ne îndeamnă să luăm întreaga armură a lui Dumnezeu. Ar fi bine pentru fiecare creştin - mai ales pentru credincioşii tineri - să citească adesea amănuntele acestei armuri şi să se familiarizeze cu ele. Citiţi cu atenţie Efeseni 6:10-18 . Dacă un soldat doreşte să folosească în mod corect armele, trebuie mai întâi să se familiarizeze cu ele. Şi noi trebuie să cunoaştem coiful care protejează gândirea noastră şi platoşa care protejează inima şi respiraţia noastră. Veţi observa cât de completă este această protecţie. Fiecare parte a corpului este protejată. Astfel o mână va ţine sabia, iar cealaltă scutul. Un lucru devine foarte clar la studierea acestei armuri minunate: avem nevoie de Cuvântul lui Dumnezeu pentru a câştiga bătălia.

Un alt duşman despre care ne vorbeşte Cuvântul lui Dumnezeu este lumea. Aceasta se referă la lucrurile din această lume care sunt atrăgă-toare pentru un credincios, dar care îi pot cauza pagube spirituale. Apostolul Ioan arată că aceste lucruri sunt: „pofta cărnii şi pofta ochilor şi trufia vieţii“ (1. Ioan 2:16 ). Avem nevoie neapărat de aceste avertizări, deoarece toate aceste lucruri ne plac din fire. Civilizaţia actuală a oferit multor credincioşi idei greşite despre lume. Astfel sunt biruiţi de puterea de atracţie a acestor lucruri.

Al treilea duşman, de care suntem avertizaţi în Scriptură, este natura noastră proprie - numită adesea fire. Dacă cedăm acestei naturi, devenim mândri, dornici de răzbunare şi invidioşi. Citiţi cu atenţie Galateni 5:19-26 !

Veghere

Chiar dacă suntem bine informaţi, dar nu suntem veghetori, aceasta poate duce la răniri grave în cazul unui accident. Unui om de afaceri îi poate fi atrasă atenţia pe drum de o reclamă, care îi deschide posibilităţi bune pentru afacerea sa. Poate să se împiedice şi să cadă. În locul profitului sperat suferă pierderi financiare şi se alege cu un braţ fracturat. Cred că lecţia spirituală este foarte clară.

Aici în America se vede pe stradă un indicator cu următorul text: „A conduce maşina în stare de somnolenţă vă poate adormi pentru totdeauna.“

Nu putem merge în stare de somnolenţă pe strada circulată intens a vieţii noastre. De aceea suntem avertizaţi de multe ori: „Trezeşte-te tu, care dormi“ (Efeseni 5:14 ); „Fiţi treji, vegheaţi“ (1. Petru 5:8 ); „Este deja ceasul ca noi să ne trezim din somn“ (Romani 13:11 ).

Să nu ne asumăm riscuri

Conducătorul unei mine, un bărbat cu multă experienţă profesională, a spus odată că multe accidente de mină se datorează unui comportament riscant. Accidentatul credea că poate să treacă cu vederea peste o măsură de precauţie şi să scape cu bine. „De ce nu?“ spune probabil cineva; „cunosc pe cineva care a făcut aceasta şi nu i s-a întâmplat nimic.“ Aceasta este o poziţie foarte periculoasă şi de plâns. A ne asuma riscuri din punct de vedere spiritual este tot atât de periculos. Mulţi creştini au ajuns în greutăţi pentru că şi-au spus: „Cred că nu-mi dăunează dacă merg acolo sau dacă încerc aceasta.“ Ei trag concluzia şi spun: „Acela sau acela este tot creştin şi face cutare lucru.“ Fereşte-te de orice lucru riscant!

Am citit odată o poveste despre un om bogat care trăia pe timpul când oamenii se deplasau cu cai şi căruţe. Acest om trăia într-un palat. Drumul care ducea la palatul său era pe un deal abrupt. Într-o zi a căutat un căruţaş, şi pentru acel post s-au prezentat trei bărbaţi. El i-a întrebat cât de aproape de marginea prăpastiei pot conduce căruţa. Primul a spus că este în stare să o conducă la o depărtare de un lat de palmă. Al doilea l-a asigurat că poate merge direct pe marginea prăpastiei. Cel de-al treilea a spus: „Domnul meu, dacă sunteţi în căutarea unuia care să vă ducă pe marginea prăpastiei, atunci eu nu sunt cel pe care îl căutaţi. Eu rămân întotdeauna foarte departe de prăpastie!“ Desigur, acesta a primit postul. Mulţi creştini merg sau rămân prea aproape de marginea prăpastiei.

Informează-te: citeşte Biblia!

Fii veghetor: citeşte Biblia cu rugăciune!

Nu-ţi asuma nici un risc: ascultă de Cuvânt!

În încheiere doresc să fac câteva observaţii despre:

1) punerea în pericol prin accidente şi 2) zonele cu pericol mare de accidente.

1) Într-o anumită privinţă toţi suntem puşi în pericol din cauza accidentelor. Se pare că la unii aceasta este mai degrabă în spatele volanului decât în activitatea zilnică, în timp ce la alţii este invers. Alţii sunt în pericol în alte domenii. Deşi trebuie să fim mereu atenţi, trebuie să acor-dăm o atenţie deosebită zonelor în care ne cunoaştem slăbiciunea. Unii dintre noi avem probleme cu limba: înclină spre bârfă sau pălăvrăgeală. Alţii au probleme cu temperamentul lor, iar alţii cu împărţirea timpului sau a banilor lor.

2) În drumul meu spre spital văd în fiecare zi un panou mare cu inscripţia: „Zonă cu pericol mare de accidente“. Privirea participanţilor la trafic este atrasă spre panou printr-o lumină intermitentă de culoare galbenă. Aceasta înseamnă că deşi s-a condus cu prudenţă, este nevoie de foarte mare atenţie, deoarece cea mai mică neatenţie poate avea urmări tragice.

Astfel de zone există şi în viaţa noastră ca creştini. Pentru tineri, ispitele sexuale de exemplu ascund pericole mari, deşi nici cei maturi nu fac excepţie de la aceasta. Nu este de mirare că apostolul Pavel foloseşte un panou de avertizare şi o lumină intermitentă de culoare galbenă, când îi scrie preaiubitului său Timotei, un bărbat tânăr: „Fugi de poftele tinereţii“ (2. Timotei 2:22 ) şi când le scrie corintenilor: „Fugiţi de curvie“ (1. Corinteni 6:18 ). Iosif în Egipt a auzit aceeaşi avertizare din aceeaşi sursă divină: „Fugi, Iosif!“, deoarece când l-a ispitit soţia stăpânului său, citim că şi-a lăsat haina în mâna ei şi a fugit (a se compara Geneza 39:7-15 ). Ştim cum l-a onorat Dumnezeu mai târziu. Da, El este de partea celor care Îl cinstesc.

Pe de altă parte ne aducem aminte că David a greşit odată pe acest teren. Cu această greşeală a adus asupra lui şi asupra altora - aşa cum se întâmplă adesea - mult necaz şi ruşine. Când un tânăr, care a fost ocrotit în casa părintească de mult rău, trebuie să se mute într-un internat sau cămin din cauza studiului, el păşeşte pe un „teren cu pericol mare de accidente“. Trebuie să fie foarte veghetor.

Există şi alte zone cu risc mare. Ar trebui să le cunoaştem pentru a preveni răniri în viaţa noastră spirituală. Doresc să mai numesc pericolul în domeniul învăţăturii, mai bine spus mă refer la poziţia indiferentă faţă de confesiuni. Cred că această zonă ar trebui să fie numită „domeniul coifului“. Astfel de indicatoare se văd pe şantiere. Ele indică spre faptul că acolo există pericolul de a se produce răniri la cap. Dacă eşti convins că Domnul doreşte să vorbeşti cu un membru al unei secte, roagă-L totuşi înainte pentru o „gândire întărită“. Nu intra din curiozitate în discuţie cu astfel de oameni. Este prea periculos. S-ar putea vorbi şi despre „zona interzisă“. Aceasta nu este desigur pentru fiecare creştin.

Cu toţii am putea învăţa din cântecul pentru copii: „Ai grijă ochişor la ce priveşti“. În următoarele strofe sunt sfaturi asemănătoare pentru urechiuşe şi ceea ce aud, pentru limbă şi ceea ce trebuie să vorbească, pentru mânuţe şi ce trebuie să facă, pentru picioruşe şi încotro să meargă. Cred că aceste îndemnuri sunt la fel de necesare şi pentru ochii, urechile, limba, mâinile şi picioarele adulţilor.

Pentru sănătatea ta

sursa: https://comori.org/