Paradoxuri minunate ale Scripturii. Prefaţă L. M. Grant

Categorie: Invataturi biblice
 

Dumnezeu este infinit mai mare, infinit mai adevărat şi credincios, infinit mai îndurător şi iubitor decât îşi poate imagina cineva. Aşadar, de vreme ce El a dat o descoperire adevărată despre Sine Însuşi în Cuvântul Său preţios şi în Persoana Fiului Său iubit, noi trebuie să ne aşteptăm la faptul că acea descoperire va conţine taine ce nu pot fi explicate în mod logic nici chiar prin cele mai profunde intelecte umane. Filozofia, puterea de judecată sau cercetarea sârguincioasă nu vor găsi nicio satisfacţie în a căuta să înţeleagă fie pe Hristos în mod personal, fie însemnătatea Cuvântului lui Dumnezeu. Prin aceste mijloace nimeni nu va desluşi minunea descoperirii lui Dumnezeu despre Sine Însuşi.

Conştiinţa trebuie să fie trezită mai înainte ca o persoană să realizeze că Dumnezeu este un Dumnezeu al adevărului care cere ca vina omului să fie recunoscută înaintea Lui şi această vină fiind adusă înainte, el poate înţelege măreţia şi înţelepciunea a ceea ce face Dumnezeu. Dacă cineva vrea să judece, atunci Dumnezeu îi spune cu privire la ce să judece: „Veniţi dar să ne judecăm, zice Domnul. Dacă vor fi păcatele voastre cum este cârmâzul, se vor face albe ca zăpada; dacă vor fi roşii ca stacojiul, se vor face ca lâna”. (Isaia 1:18 ).

Mai întâi trebuie să vină o recunoaştere a vinei plină de căinţă şi împreună cu ea o credinţă autentică în Hristos Isus, care găseşte iertare prin valoarea jertfei Sale binecuvântate de la Calvar. „Sângele lui Isus Hristos, Fiul Său, ne curăţeşte de orice păcat” (1. Ioan 1:7 ). Când cineva se apucă strâns de aceasta, într-o credinţă simplă şi sinceră, atunci credinţa este cunoscută ca principiul de seamă prin care sunt înţelese lucrurile adânci ale lui Dumnezeu. Când credinţa este la lucru, Duhul lui Dumnezeu face inimii vii şi reale aceste lucruri  (1. Corinteni 2:10 ).

Trebuie să accentuăm clar că intelectul omenesc, puterea sa de observaţie, intuiţia sa, simţămintele sale nu pot desluşi lucrurile lui Dumnezeu. Credinţa este un principiu din afara tuturor acestora şi totuşi, atunci când este într-o activitate reală, va lucra într-o preţioasă cooperare cu acestea. Noi nu putem gândi şi simţi şi discerne corect decât din punctul de vedere al credinţei în Dumnezeul cel viu.

Sunt multe paradoxuri în Cuvântul lui Dumnezeu, lucruri care par să fie contradictorii, dar care sunt perfect adevărate. De asemenea, sunt întâlnite multe paradoxuri în creaţia materială: aşadar nu este surprinzător să găsim la fel şi în Scriptură, deoarece atât creaţia, cât şi Scriptura sunt de la Dumnezeu. În general, aceste paradoxuri sunt simple expresii ale liniilor paralele ale adevărului. Liniile paralele se întâlnesc doar în infinit, dincolo de sfera puterii noastre de observaţie. Liniile de tren trebuie să rămână întotdeauna la aceeaşi distanţă, altfel trenul va deraia. Aşadar, în acest articol nu încercăm să facem speculaţii raţionale sau să punem împreună aceste lucruri astfel încât „intelectul” să fie satisfăcut. Mai degrabă, încercăm să încurajăm şi să stimulăm credinţa celui credincios pentru a găsi cea mai adâncă plăcere şi binecuvântare în contemplarea gloriei măreţe a lui Dumnezeu, a înţelepciunii, puterii şi dragostei Sale

1. Divinitatea şi umanitatea lui Hristos

2. Umanitatea adevărată şi desăvârşirea fără păcat a lui Hristos

3. Suveranitatea lui Dumnezeu şi responsabilitatea omului

4. Alegere şi convertire

5. Cumpărare şi răscumpărare

6. Ispăşire si substituire

7. În Adam şi în Hristos

8. Har şi cârmuire

Aceastea nu sunt nicicum toate adevărurile măreţe ale Scripturii care sunt paradoxale, alergând în linii paralele unele cu altele. Cititorul ar putea desluşi mult mai multe din acestea în studiul său asupra Cuvântului preţios al lui Dumnezeu. Dar aceasta observaţie scurtă slujeşte la a imprima asupra noastră faptul că înţelepciunea, puterea şi dragostea măreaţă ale lui Dumnezeu sunt cu mult mai înalte decât poate gândi inteligenţa noastră neînsemnată, aceasta însăşi va servi unui scop folositor în creşterea închinării noastre faţă de Dumnezeul cel viu revelat în persoana binecuvântată a Fiului dragostei Sale.

sursa: https://comori.org/