Paradoxuri minunate ale Scripturii. Ispăşire şi substituire L. M. Grant

Categorie: Invataturi biblice
 

Din nou şi aceste două adevăruri sunt legate de valoarea jertfei lui Hristos. Amândouă sunt preţioase şi amândouă sunt distincte. 1. Ioan 2:2 este o afirmaţie clară a primului: "El [Isus Hristos] este ispăşire pentru păcatele noastre; dar nu numai pentru ale noastre, ci şi pentru ale lumii întregi". Domnul Isus Hristos Însuşi, prin marea Sa lucrare a suferinţei pentru păcate, Cel drept pentru cei nedrepţi, este ispăşirea care L-a satisfăcut şi L-a îndreptăţit pe Dumnezeu în legătură cu chestiunea păcatului. Jertfa Sa este suficientă pentru a-I permite lui Dumnezeu să primească şi să ierte pe orice păcătos de sub cer care îl va primi pe Domnul Isus Hristos; această jertfă nu este doar ispăşirea pentru “păcatele noastre” (ale celor credincioşi), ci şi pentru ale lumii întregi. El a murit din cauza păcatelor lumii întregi. Expresia “nu numai pentru ale noastre” arată clar că ispăşirea este şi pentru păcatele altora, adică pentru ale lumii întregi.

Acest adevăr al ispăşirii este evident în 1. Corinteni 15:1-4 . Evanghelia pe care a predicat-o Pavel şi prin care corintenii erau mîntuiţi era "că Hristos a murit pentru păcatele noastre, după Scripturi; şi că a fost înmormântat; şi că a înviat a treia zi, după Scripturi". Pavel le-a spus "că Hristos a murit pentru păcatele noastre" înainte ca ei să fie mîntuiţi: de fapt, acesta a fost mijlocul prin care ei au fost mântuiţi. Aşadar este corect să spui lumii întregi că "Hristos a murit pentru păcatele noastre". 2. Corinteni 5:15 subliniază că "El a murit pentru toţi" şi motivul pentru care acest fapt era necesar este din cauza păcatelor tuturor.

Deoarece acest fapt este adevărat, sunt mulţi care cred că este drept să pretindă că toţi sunt astfel iertaţi. Aceasta se întâmplă deoarece confundă adevărul ispăşirii cu un alt aspect al adevărului care este paralel cu acesta, adevărul substituirii. Acest cuvânt nu se găseşte în Scriptură, dar adevărul descris astfel se găseşte acolo. Faptul că Hristos "a murit pentru toţi" nu înseamnă că toţi sunt mântuiţi. De fapt, concluzia Scripturii este "dacă Unul a murit pentru toţi, toţi deci au murit" (2. Corinteni 5:14 ). De vreme ce era necesar ca să moară Unul singur pentru toţi, aceasta confirmă pur şi simplu faptul că toţi erau "morţi în greşeli şi în păcate" înaintea lui Dumnezeu. Aceasta este ispăşire, nu substituire.

Evrei 9:28 afirmă că "Hristosul, după ce S-a adus o singură dată jertfă, ca să poarte păcatele multora". Aceasta este substituire. El nu a purtat păcatele tuturor, ci "păcatele multora", acelora care în realitate s-au încrezut în El ca Mântuitor. "Dar tuturor celor care L-au primit, le-a dat dreptul să fie copii ai lui Dumnezeu" (Ioan 1:12 ). A spune că El a purtat păcatele noastre este un lucru cu totul diferit decât a spune că El a murit pentru păcatele noastre. Primul este adevărat doar despre cei credincioşi, al doilea este adevărat pentru toţi oamenii. 1. Petru 2:24 , pasaj scris către cei credincioşi, ne spune că "a purtat El Însuşi păcatele noastre în trupul Său pe lemn". Când cineva L-a primit pe Domnul Isus, atunci el poate avea această siguranţă preţioasă, dar nu înainte. Acele expresii scumpe din Isaia 53:5,6 sunt aplicabile doar celor credincioşi, “prin rănile Lui suntem vindecaţi” şi “Domnul a făcut să cadă asupra Lui nelegiuirea noastră a tuturor”.

Aşadar Dumnezeu a făcut ispăşire cu privire la întreaga lume. Ca rezultat, mesajul evangheliei “oricine vine” poate fi vestit tuturor, dar beneficiile acesteia sunt cunoscute doar de către aceia care Îl primesc pe Hristos ca Substitutul (înlocuitorul) lor. Aceste două aspecte ale adevărului trebuie să fie ţinute distincte, deşi ambele trebuie adânc apreciate de către copilul lui Dumnezeu.

sursa: https://comori.org/