Paradoxuri minunate ale Scripturii. În Adam şi „în Hristos” L. M. Grant

Categorie: Invataturi biblice
 

„Pentru că, după cum în Adam toţi mor, aşa şi în Hristos, toţi vor fi făcuţi vii” (1. Corinteni 15:22 ). Prin naştere, oamenii sunt „în Adam”, copii ai unui tată căzut, moştenind natura sa păcătoasă şi fiind astfel supuşi morţii. Adam era capul primei creaţii. În căderea sa şi în urmările sale triste, toată creaţia este implicată.

Hristos în înviere este Capul unei noi creaţii. El a introdus o binecuvântare mult mai măreaţă decât cea pe care a pierdut-o Adam. Cu toate că noi nu vedem încă această nouă creaţie manifestându-se, într-o zi viitoare conducerea Lui asupra noii creaţii va fi demonstrată în mod minunat unui univers uimit. Dar chiar şi acum, fiecare credincios în Domnul Isus Hristos, dându-i-se viaţa veşnică, este văzut prin Dumnezeu ca „în Hristos” şi astfel inclus în toate binecuvântările pe care Hristos le-a adus prin eficacitatea morţii şi învierii Sale. Fiecare credincios este acceptat prin Dumnezeu în aceeaşi măsură în care Dumnezeu Îl acceptă pe Fiul Său şi este iubit cu aceeaşi dragoste cu care Îl iubeşte pe Fiul Său.

Acesta este un paradox. Până acum, în ceea ce priveşte această viaţă, un credincios este copilul unui tată căzut. El are o natură păcătoasă şi este robit morţii. Totuşi este tot la fel de adevărat că Dumnezeu îl priveşte ca „în Hristos”, unde păcatul şi moartea nu mai au niciun loc. Mulţi credincioşi au dificultăţi cu această chestiune, deoarece aceste lucruri sunt contrare unul altuia. Dar credinţa este principiul cel mare care apucă ceea ce Dumnezeu afirmă despre aceasta, chiar dacă intelectul nu poate izbuti să înţeleagă. Astfel de lucruri sunt de neînţeles chiar şi celui mai intelectual necredincios.

sursa: https://comori.org/