Paradoxuri minunate ale Scripturii. Cumpărare şi răscumpărare L. M. Grant

Categorie: Invataturi biblice
 

Aici sunt două adevăruri vitale, distincte, conectate cu ceea ce am avut în vedere deja. Amândouă sunt rezultatul lucrării măreţe a jertfei Domnului Isus. În Matei 13:44 ni se spune despre un om care găseşte o comoară ascunsă într-un ogor şi “de bucuria ei, merge şi vinde tot ce are şi cumpără ogorul acela”. Versetul 38 ne informează că “ogorul este lumea”. Domnul Isus este Cel care a vândut tot ce a avut, chiar viaţa Sa, pentru a cumpăra lumea. Cu toate că El este Creator şi prin acest drept lumea era a Lui, totuşi omul (pe care Dumnezeu l-a pus peste lume) i-a permis lui Satan să ia preia conducerea ca un uzurpator nemilos. Domnul Isus nu o va lua înapoi în condiţiile fixate de Satan (Matei 4:8-10 ), ci mai degrabă ar plăti preţul imens al jertfirii Sale pentru a o cumpăra ca pe proprietatea Sa. Aşadar, lumea şi tot ce este în ea este la dispoziţia Sa. Acelaşi adevăr este indicat în Ioan 12:32 , “Şi Eu, când voi fi înălţat de pe pământ, îi voi atrage pe toţi la Mine”. El nu vorbeşte de oameni ca fiind mântuiţi, ci de toţi ca fiind aduşi în locul în care vor trebui să Îi dea socoteală, deoarece El, prin jertfa Lui, i-a cumpărat.

Sunt unii care susţin că deoarece lumea şi toţi cei din ea au fost cumpăraţi  prin acţiunea jertfei lui Hristos, de aceea toţi aparţin în mod vital Domnului şi niciunul nu va fi pierdut. Acest fapt nu este adevărat, deoarece aici există două aspecte ale adevărului ce nu trebuie amestecate. 2. Petru 2:1 vorbeşte despre învăţători falşi ce Îl refuză pe “Stăpânul care i-a cumpărat, aducând asupra lor o grabnică pieire”. Cu toate că Domnul i-a cumpărat, totuşi sfârşitul lor este întunericul etern al iadului. De vreme ce Hristos a plătit preţul cumpărării pentru ei, El are dreptul să acţioneze cu ei după cum găseşte de cuviinţă. Dacă ei refuză cu neruşinare să Îi fie supuşi, este în totalitate corect ca ei să sufere consecinţele.

Răscumpărarea este un alt aspect al adevărului, foarte asemănător cu “cumpărarea”, dar aplicabil doar celor care, în pocăinţă şi credinţă, L-au primit pe Domnul Isus ca Mântuitor. "în El avem răscumpărarea prin sângele Lui, iertarea greşelilor, după bogăţiile harului Său" (Efeseni 1:7 ). Aceasta este cu mult mai mult decât “cumpărare”. Dacă un sclav a fost doar cumpărat, de obicei înseamnă că el devine sclavul cumpărătorului. Însă, dacă este răscumpărat, el nu este doar cumpărat, ci este pe deplin eliberat. Credincioşii au fost eliberaţi de vina păcatelor lor şi din robia păcatului prin sângele preţios al lui Hristos. Doar prin primirea lui Hristos în inimă această libertate devine efectivă. Minunată libertate a harului!

Pentru cel credincios, aceste două adevăruri nu sunt un aşa de mare paradox, pe cât este pentru ceilalţi menţionaţi mai devreme, dar el le preţuieşte pe amândouă şi le păstrează ca distincte.

sursa: https://comori.org/