Observaţii generale cu privire la duh, suflet şi trup. Max Billeter

Categorie: Invataturi biblice
 

„Iar Însuşi Dumnezeul păcii să vă sfinţească deplin; şi întreg duhul vostru şi sufletul şi trupul să fie păstrate fără vină la venirea Domnului nostru Isus Hristos. Credincios este Cel care vă cheamă, care va şi face aceasta“ (1. Tesaloniceni 5:23-24 ).

Omul este constituit din duh, suflet şi trup (corp). Domnul Isus a fost un Om ca noi, dar fără păcat. Şi El a avut ca Om un duh, un suflet şi un trup.

Când a murit, El Şi-a încredinţat duhul în mâinile Tatălui. El a mers, în ce priveşte sufletul Său, în Paradis. În ce priveşte trupul Său, El a fost aşezat într-un mormânt. Aceasta ne arată clar că moartea este despărţirea duhului şi a sufletului de corp şi că duhul şi sufletul sunt nemuritoare. La înviere, omul este constituit din nou din duh, suflet şi trup. Ştim bine ce este trupul nostru, dar dacă vrem să ştim ce este duhul şi sufletul, trebuie să fim atenţi, să nu devenim filosofici.

Chiar şi câte un verset din Biblie, luat singur, adesea nu ne ajută, pentru că duhul şi sufletul sunt folosite în Cuvânt pentru diferite lucruri. În funcţie de context, Biblia dă acestor cuvinte diferite înţelesuri. Totuşi, cercetând cu atenţie Cuvântul lui Dumnezeu, vom înţelege lucrurile.

Dacă încerc să spun acum ceva despre duhul şi sufletul omului, este ceea ce am citit şi eu de la fraţii J. N. Darby şi W. Kelly şi ce am auzit de la fratele H. L. Heijkoop; de asemenea, ce am recunoscut eu însumi în Cuvântul lui Dumnezeu.

Duhul omului

Pentru că Dumnezeu l-a făcut pe om după chipul şi asemănarea Sa, omul posedă un duh (Geneza 1:26 ). Duhul este partea cea mai măreaţă a omului.

Prin duh, omul are capacitatea de a intra în legătură cu Dumnezeu (Romani 8:16 ). Prin duh, el poate domni peste pământ şi animale.

Sufletul omului

Sufletul omului a venit sau a luat fiinţă prin suflarea lui Dumnezeu în om (Geneza 2:7 ). Putem recunoaşte din Cuvântul lui Dumnezeu, că sufletul este sediul personalităţii omului (Geneza 46:15 ).

În suflet (numit uneori şi inimă) se iau deciziile pentru viaţă (Proverbe 4:23 ). În afară de aceasta, sentimentele omului sunt în legătură cu sufletul (Marcu 14:34 ).

Punctul principal

Prin expresia „mântuirea sufletului“ (1. Petru 1:9 ), apostolul Petru se referă la ce numeşte apostolul Pavel „Evanghelia lui Dumnezeu“ (Romani 1:1 ) Spus pe scurt, este „mântuirea creştină“. Ea cuprinde întregul om: duhul, sufletul şi trupul. Dar de fapt, trupul nu este încă mântuit. Trupul este mântuit, când Domnul Isus revine şi transformă trupul nostru.

Când spunem că la credincios numai duhul şi sufletul ar fi mântuite, iar trupul încă nu, este adevărat, dar nu de foarte mare ajutor. Deci, dacă Petru vorbeşte despre „mântuirea sufletului“, nu vrea să spună „numai sufletul este mântuit“. El denumeşte prin această expresie „întreaga mântuire creştină“.

Credincioşii Vechiului Testament nu au avut încă această cunoştinţă despre mântuirea deplină. Nu că aş crede că un Avraam, un Moise şi un David s-au îndoit de iertarea păcatelor lor, dar ei nu au ştiut încă pe ce temelie Dumnezeu i-a iertat şi i-a mântuit.

Dar noi purtăm această cunoştinţă despre mântuirea creştină prin toate împrejurările vieţii până la ţintă. Şi cunoaştem de asemenea temelia mântuirii noastre. Este Golgota! Aceasta este însemnătatea expresiei din 1. Petru 1:9 !

Corneliu ne poate ajuta să înţelegem acest lucru. El a fost, fără îndoială, mântuit şi a avut viaţa. Totuşi, Petru a trebuit să vină la el şi să-l înveţe. „El ne-a istorisit cum a văzut îngerul în casa lui, stând şi spunându-i: Trimite la Iope şi adu-l pe Simon, care se numeşte şi Petru, care îţi va vorbi cuvinte prin care vei fi mântuit tu şi toată casa ta“ (Fapte 11:13-14 ). Abia prin cuvintele apostolului Petru a fost mântuit el şi casa lui. Abia în legătură cu aceasta a venit Duhul Sfânt peste ei şi a adeverit mântuirea.

sursa: https://comori.org/