"Nimic nu mă va putea separa de dragostea lui Hristos"

Categorie: Invataturi biblice
 

Nu aș schimba relația mea cu Isus pentru nimic altceva. De ce?

7 minute · Eunice Ng

„Nu că am şi câştigat premiul sau că am şi ajuns desăvârşit; dar alerg înainte, căutând să-l apuc, întrucât şi eu am fost apucat de Hristos Isus.” Filipeni 3:12.

Mărturia lui Pavel este aceeași mărturie pe care și eu o am în viață. Nici eu nu voi ceda niciodată. Niciodată nu voi lăsa armura, nu voi părăsi sabia pentru a mă retrage din luptă. Sunt determinată să mă dedic total acestei bătălii în timpul cât sunt pe pământ, în lupta împotriva păcatului. Tânjesc să am aceeași mărturie la sfârșitul vieții mele ca și Pavel: „M-am luptat lupta cea bună, mi-am isprăvit alergarea, am păzit credinţa.” 2 Timotei 4:7.

Dar de ce sunt atât de sigură? Ce mă face atât de sigură că misiunea mea este corectă și că nu trăiesc conform unui lucru imaginat, sau după ceva ce doar am auzit de la unii frați bătrâni din biserică? Ce mă face atât de apucată încât să îmi predau viața și voia proprie în fiecare zi și să fiu de acord cu separarea dureroasă de tendințele și dorințele mele păcătoase? De ce mă deranjez? De unde știu că se va merita?

Acces la adevărată putere

Motivul este că știu că Dumnezeu este real. Și nu e doar un vis, o fantazie ideală, un concept pentru oameni slabi, care nu sunt capabili să se descurce singuri, fără să creadă într-o zeitate superioară omului.

Nu, Isus e real; El trăiește și îmi vorbește în fiecare zi.

El a devenit prietenul meu cel mai apropiat și personal. Asta poate suna ciudat și greu de crezut, dar nu am nici o îndoială că este adevărat.

Isus trăiește și îmi vorbește prin Duhul Sfânt (Evrei 1:1-2). Acest Duh este același cu cel care s-a familiarizat cu calea prin firea lui Isus când a biruit păcatul. Prin Duhul Sfânt, pot primi aceeași putere, discernământ și înțelepciune de care am nevoie pentru a birui ca Isus. Acest lucru este enorm de mare. Să merg în luptă, fără Isus de partea mea, e același lucru cu a merge în război fără să pot vedea sau auzi – fără sens și imposibil.

Relația mea personală cu Isus

Isus îmi vorbește prin omul meu interior – inima mea. Pot să-L aud foarte clar și sigur, nu e un rod al imaginației mele bogate.

„Dacă Mă iubeşte cineva, va păzi Cuvântul Meu, şi Tatăl Meu îl va iubi. Noi vom veni la el şi vom locui împreună cu el.” Ioan 14:23.

Isus este o persoană la care pot și vreau să aduc toate lucrurile. Vorbesc cu El înainte să iau decizii, mici sau mari – pot întreba chiar ce vorbă să spun unei prietene, cum să gândesc despre o anumită situație și la ce să-mi folosesc timpul liber.

Pot să-I pun întrebări directe și El îmi răspunde la fel de direct și imediat; răspunsurile Lui aduc odihnă și pace adâncă. Am învățat să am încredere în răspunsurile Lui. Este o legătură interioară care poate ajunge mult mai adâncă și mai strânsă decât eu am experimentat și înțeles până acum; o părtășie adâncă și puternică ce depășește granița cuvintelor.

Deseori, El îmi amintește de lucruri care ar fi putut fi făcute mult mai bine și de care nu eram conștientă, lucruri care trebuiau spuse altfel, sau pe care nu le-am spus deloc. El îmi descoperă motivele ascunse, subtile din inima mea și le aduce în lumină. (Romani 7:18-23). Poate căutam cinste de la oameni, poate devenisem puțin amară, poate reacțiile mele proveneau din gânduri de judecată. Îndemnurile și pedeapsa Lui sunt exact la țintă și lucrează căință dureroasă în inima mea. (Proverbe 3:11-12; Evrei 12:11)

El nu doar corectează, dar și mângâie. El știe atitudinea gândirii mele și vede regretul, căința și decizia mea, atunci când am căzut. În acea poziție smerită, când cer îmi cer iertare de la El, intru în contact cu compasiunea Lui profundă din inimă. Bunătatea și îndurarea Lui fină au efectul de a mă zdrobi în interior. Așa se simte când iertarea și dragostea pe care le-am primit de la Isus, total nemeritat, mă copleșesc atât de mult încât trezesc o frică puternică de Dumnezeu în mine. Când văd cât de îndurător și răbdător este Isus, în ciuda încăpățânării mele, se produce o tristețe dumnezeiască în mine care duce la ură mare împotriva păcatului care este în mine. Mă obligă să vreau să fac mult mai bine, să nu mai cad din nou, să trăiesc vrednic de chemarea imensă pe care am primit-o prin Isus. Simt că sunt extrem de îndatorată să Îi arăt recunoștință și dragoste.

Singurul răspuns drept

Când mă gândesc la ce au făcut Isus și Tatăl, ce dragoste L-a mânat pe Dumnezeu să ne dea pe singurul Lui Fiu, și cum Isus, de bună voie, a suferit în zilele firii Sale pentru a ne da o șansă să fim mântuiți, simt că este o datorie pe care nu o pot plăti. Însă ce pot face este să trăiesc conform Cuvântului Lui și să merg într-un fel în care este plăcut Lui!

„Îl iubim pentru că El ne-a iubit dintâi.” 1 Ioan 4:19. Când văd cum duritatea și nerăbdarea mea, natura mea perfecționistă și lacomă după control sunt ca niște poveri pe umerii celor din jurul meu, văd cât de limitată este dragostea mea comparată cu dragostea arătată de Maestrul meu – cea care a turnat-o peste mine fără ca eu să o fi meritat.

„Ferice de ce miloși, căci ei vor avea parte de milă.” Matei 5:7. Slujitorul care nu a iertat datoria colegului de slujbă, deși lui i-a fost iertată o datorie mult mai mare, a primit o răsplată după fapta sa. (Matei 18:21-35). Răspunsul corect la cantitatea de milă care am primit-o este să arăt aceeași milă celor din jurul meu. Nu este drept să fiu deranjată de micile imperfecțiuni ale celorlalți. (Matei 6:12; Matei 6:14-15)

„Vină Împărăția Ta, facă-se voia Ta, precum în cer, așa și pe pământ.” Matei 6:10. Este nevoie de o luptă puternică în care să-mi neg propria voie nenorocită, pentru a putea împlini voia lui Dumnezeu, așa cum este executată în ceruri. Dacă voia lui Dumnezeu trebuie împlinită pe pământ, El are nevoie de oameni care s-o execute. Aceasta este slujba menită mie și de aceea nu voi ceda niciodată când întâlnesc păcatul din firea mea.

Aceasta nu este o mărturie că totul este miraculos, perfect și simplu. Dar pot mărturisi că eu cred în relația mea cu Isus, care crește în fiecare zi și îmi luminează ochii inimii. Dragostea Lui infinită mă face să nu cedez niciodată în lupta de a fi păzită curată și fără vină înaintea Lui, până în momentul când Îl voi întâlni.

„Bine, rob bun şi credincios; ai fost credincios în puţine lucruri, te voi pune peste multe lucruri; intră în bucuria stăpânului tău!” Matei 25:23.

sursa: https://crestinismactiv.ro/