În 1898, singur pe o barcă marină norvegiană, Johan Oscar Smith s-a pocăit la Dumnezeu. Peste o sută de ani mai târziu, mii de oameni stau cu recunoștință pentru viața lui Smith.
În 1898, singur pe o barcă marină norvegiană, Johan Oscar Smith s-a pocăit la Dumnezeu. Peste o sută de ani mai târziu, mii de oameni stau cu recunoștință pentru viața lui Smith.
În octombrie 1871, în același an în care Germania a devenit un imperiu și francezii s-au predat la Prøysen, Johan Oscar Smith s-a născut în orașul pașnic de lângă mare, Fredrikstad. Acolo el a crescut într-o casă creștină, într-o societate norvegiană, cu 34 de ani înainte de încheierea uniunii Suedia-Norvegia.
După ce a terminat școala primară, Johan a început gimnaziul. Aici dreptatea moștenită i-a fost trezită. Profesorii din acel timp făceau diferență clară între copiii de la părinții bogați și de la cel săraci. Johan nu a putut suporta aceasta. El a renunțat la gimnaziu, și după jumătate de an a plecat pe mare pe bricul «Ørnen» la vârsta fragedă de 15 ani. Doi ani mai târziu, după doi ani grei pe mare, el s-a înrolat în marina norvegiană unde a slujit timp de 40 ani.
Noul prieten al lui Smith
Pe 19 mai 1989, în Horten, Smith a trimis o scrisoare familiei sale din Fredrikstad.
Dragi părinți, frați și surori, vă pot comunica o mare noutate, anume aceea că sunt foarte fericit. Și din ce cauză? Pentru că L-am primit pe Isus ca prieten și frate; El mi-a devenit totul. Înainte n-am avut nicăieri pace, dar, mulțumire lui Dumnezeu din cer, acum am pace pretutindeni.
Veți întreba: Cum ai primit această pace? De mult am înțeles, că fără Dumnezeu nu am adevărată bucurie. Într-o Duminică după-amiază, l-am întâlnit pe O., care a intrat în aceeași zi cu mine în serviciul marinei. Împreună am mers în biserica Metodistă. Șezând acolo l-am întrebat, dacă nu vrea să vină cu mine acasă pentru a cina împreună, iar el a primit bucuros invitația. Pe când vorbeam am devenit foarte neliniștit. Plângând ne-am apucat de mâini și el s-a rugat lui Dumnezeu pentru noi amândoi. Nu pot să uit ce am simțit atunci. Desigur diavolul a venit, dar rugăciunea a avut efect, căci în noaptea următoare am avut cartul după miezul nopții pe bord, și într-un turn mic m-am rugat lui Dumnezeu. A fost foarte întuneric, dar deodată am devenit așa fericit, încât, atunci când mergeam, mi se părea că nu mai ating bordul. Da, numai Dumnezeu ne poate face așa fericiți, El fie preamărit pentru toate.
Descoperire din adevărurile lui Dumnezeu
După pocăință, Smith a avut o dorință puternică de a trăi o viață personală cu Dumnezeu. Aceasta a dus acolo că el a găsit lucruri rele pe care le făcuse oamenilor înainte să fie mântuit, dar când a cerut sfat de la predicatori în această privință, i s-a explicat că el era sub sângele lui Isus. El putea avea pace de la astfel de gânduri; căci tu nu trebuie să te mântuiești singur. Johan Oscar Smith nu a fost mulțumit cu acest răspuns și de aceea a început să pună în ordine lucrurile atât cu Dumnezeu, cât și cu oamenii. Astfel și-a creat el o temelie care, mai târziu, s-a arătat a fi o temelie bună pentru ca mai departe să aibă o viață de creștin bogată.
Ascultarea credinței. Unul dintre primele versete biblice care a devenit viu pentru Smith a fost Rom. 1: 5: «prin care am primit harul şi apostolia, ca să aducem, pentru Numele Lui, la ascultarea credinţei pe toate neamurile». Smith a înțeles că dacă el voia să experimenteze sfințire, el trebuia să fie ascultător de ceea ce Isus a poruncit.
«Hristos descoperit în trup». Expresia a creat o dezbatere mare, și explicația lui Smith a fost ștampilată de mulți ca fiind învățătură falsă, dar Smith a avut mare interes în această imagine a lui Isus. Dacă el trebuia să-L urmeze pe Isus care nu a făcut păcat, era important să știe dacă Isus a fost cu adevărat ispitit ca și el. Dacă pentru Isus nu a fost la fel de dificil ca pentru noi, atunci Smith socotea că ar fi derezonabil ca să se aștepte ca oamenii să trăiască în același fel.
A-ți urma propria voie și a-ți urma firea proprie, este unul și același lucru, spunea Smith. Isus a avut o fire (voie proprie) ca om (Mat. 26: 39), dar El și-a lepădat-o întotdeauna, și astfel n-a păcătuit. «Căci n-avem un Mare Preot care să n-aibă milă de slăbiciunile noastre, ci Unul care în toate lucrurile a fost ispitit ca şi noi, dar fără păcat.» (Evr 4: 15). Tocmai această înțelegere că Isus S-a lepădat în clipa ispitei i-a dat lui Johan Oscar Smith credință într-o viață de biruință asupra păcatului conștient în viața lui proprie.
Hristos descoperit în trup (fire) este marea taină a evlaviei «Și aceasta trebuie toți să recunoască – mare este taina evlaviei: Dumnezeu descoperit în fire, făcut neprihănit în Duhul …» (trad. norv.) 1. Tim. 3:16
Biruință asupra păcatului conștient. Smith a experimentat că prin puterea Duhului Sfânt era posibil să biruie tot păcatul conștient (ceea ce Biblia numește faptele firii), după ce Isus a creat o cale pentru noi. Ce scrie în Evrei 2: 18: «Şi, prin faptul că El însuşi a fost ispitit în ceea ce a suferit, poate să vină în ajutorul celor ce sunt ispitiţi.», semnifică faptul că Isus a avut Duhul Sfânt și a biruit prin puterea acestuia când a fost ispitit. Când noi venim la Isus, și noi putem face același lucru.
Sfințire. Johan Oscar Smith a înțeles că exista o cale după ce omul se pocăia, primea iertare și punea în ordine lucrurile sale. Trebuia să meargă pe calea transformării către desăvârșire, astfel ca să devină asemenea lui Isus. Duhul Sfânt arată ce nu este desăvârșit în ochii lui Dumnezeu. Dacă condamni și urăști ceea ce Duhul îți arată, atunci ești în dezvoltare dumnezeiască – sfințire.
Hristos și Biserica. Biserica este trupul lui Hristos, Hristos este Capul, și fiecare mădular are locul lui în trup. «Voi sunteţi trupul lui Hristos, şi fiecare, în parte, mădularele lui.». 1. Cor. 12:27. Smith a spus la festinul lui de sărbătorire a vârstei de 70 de ani că cel mai important lucru din slujba lui a fost de a aduna diferitele mădulare către Capul, Hristos.
Din momentul în care Smith a început să primească aceste descoperiri de la Dumnezeu, el a început să țină convorbiri cu cei din jurul lui. Era esențial pentru el să paseze mai departe ceea ce Dumnezeu îl învăța. Această lucrare nu a adus rezultate imediate, iar în Norvegia religioasă de atunci era un flux de predicatori carismatici și populari care îi capta mult mai ușor pe oameni decât învățătura despre Hristos descoperit în trup. Smith nu avea interes nici să schimbe adevărurile pentru a aduna mulți oameni și nici să creeze spectacol mare pentru a capta atenția. «Dumnezeu vrea cu plăcere să aibă pe cineva care să stea în fața ochilor lui căci sunt destui cei care trăiesc în fața oamenilor a scris el fratelui său în 1909.
Primii «prieteni»
Într-o scrisoare de pe 31 mai 1933, Smith descrie începutul mic și invizibil al bisericii.
Eu mergeam la biserica metodistă pe vremea aceea, dar nu am găsit hrană destulă. Apoi am început cu ceva strângeri mici, de tineret. Ne-am rugat și am citit în Biblie. Duhul lui Dumnezeu a lucrat puternic asupra mea să mă curățesc. Nu a mers atât de repede, dar eu am luat totul ca de la Dumnezeu, și El mi-a dat putere. Ani după pocăință, în anul 1900, a venit Duhul lui Dumnezeu asupra mea pe bord în vasul canonier Sleipner. Scripturile au devenit tot mai ușor de înțeles decât înainte. Dar era ciudat că nimeni din credincioșii pe care i-am cunoscut nu m-a înțeles. Am devenit singur, dar am mai întâlnit pe câte unul ici și colo pe vas și pe șantierul naval. Ne-am strâns în timpul serilor și ne-am rugat la Dumnezeu și am citit în scripturi.
Au trecut șase ani de când Smith s-a pocăit, până să-l întâlnească pe primul care îi împărtășea gândirea și care avea aceeași inimă.
Subcanonierul Theodor Ellefsen, un bărbat sfios din Grimstad, a intrat în contact cu Smith la o adunare în 1904. Ei au vorbit, și Ellefsen a venit împreună cu un cerc de oameni care-l doreau pe Smith ca predicatorul lor principal. Ei erau încântați de învățătura lui Smith, dar nu erau preocupați de a trăi ceea ce el spunea. Dar nu acesta era interesul lui Smith – el nu voia să fie un preot pentru niște ascultători pasivi. La o adunare în care s-a discutat pe acest subiect, el le-a cerut tuturor celor care nu voiau să trăiască această viață să părăsească localul. Nimeni n-a mai rămas – nici Ellefsen, care cu plăcere ar fi rămas. Când toți au plecat, lui Smith i s-a amintit de versetul biblic din Proverbele lui Solomon 24: 11: «Izbăveşte pe cei târâţi la moarte şi scapă pe cei ce sunt aproape să fie înjunghiaţi.». A ieşit apoi să vadă dacă era cineva «tremurând» afară. Acolo l-a găsit pe Ellefsen plângând. El nu dorea să părăsească acel ajutor pentru o viață în Dumnezeu pe care o experimenta la Smith. Ellefsen a devenit așadar primul dintre «Prietenii lui Smith», și restul vieții, cei doi au avut o părtășie intensă ca frați ai lui Isus.
În aceeași perioadă Smith a început să lucreze cu fratele lui mai tânăr cu nouă ani, dentistul Aksel Smith, atât prin convorbiri directe, cât și prin scrisori. În 1905, Aksel a scris o scrisoare fratelui său, că el s-a pocăit la Isus – și cu aceasta Smith a început o învățare temeinică a fratelui său. Multe lucruri au fost scrise în scrisori, și acestea au fost adunate în Scrisorile lui Johan Oscar Smith.
Trei ani mai târziu, în 1908, Smith îl întâlnește pe extraordinarul tânăr cadet Elias Aslaksen. El era cel mai bun elev la toate disciplinele marinei de război, și avea o carieră strălucitoare în fața sa. Totuși când l-a întâlnit pe Smith și a auzit adevărurile pe care el le primise de la Dumnezeu, a lepădat tot ce avea pentru a sluji lui Isus. Aslaksen a devenit mai târziu unul dintre cei mai apropiați conlucrători ai lui Smith și a preluat răspunderea acestuia după moartea lui în 1943.
Pauline și copii
În 1901 Smith a observat o femeie foarte sinceră și temătoare de Dumnezeu, Pauline Pedersen. El era comerciant în Horten și din cauza dreptății și sincerității, a primit răspundere pentru unul dintre magazine. În același an ei s-au logodit și în noiembrie 1902 s-au căsătorit într-o simplă biserică metodistă din Kristiansand. În următorii ani până în 1918 ei au primit șase copii.
Comori Ascunse
Cei doi frați Aksel și Johan Oscar Smith au fost scribenți activi în reviste creștine, dar cu cât învățătura lui Smith a avut tot mai multă împotrivire, el experimentat tot mai des articole care erau returnate, ceea ce i-a determinat să se gândească la o revistă proprie. Gândul lui Smith era o revistă «lucrătoare» care face direct referire la frică de Dumnezeu, și nu o revistă «povestitoare» de care erau destule. Pe 1 ianuarie 1912, condusă de o dorință și o convingere interioară, a apărut primul număr al revistei Comori Ascunse. Această revistă a fost de atunci principala publicație a bisericii, tradusă în 28 limbi și distribuite către toate colțurile lumii.
«A lucrat mai mult ca toți»
Restul vieții sale, Smith a fost interesat doar în aceste două descoperiri: Hristos descoperit în trup și Hristos și Biserica. Toți cei cu care el intra în contact vedeau tocmai cum această învățătură merge mână în mână cu viața zilnică. Tot ceea ce Dumnezeu îi descoperea și care se întâmpla în viața sa, el învăța mai departe cu râvnă mare. Diferit de mulți predicatori care deseori pun accent pe a aduna cât mai mulți, el lucra minuțios cu fiecare suflet în parte. El prefera să aibă câțiva frați și surori, care erau în legătură cu Hristos, decât mulți membri. Smith nu accepta o altă dezvoltare decât aceasta și el ar fi rămas mai bine singur cu această credință decât să începă să schimbe adevărul.
În primăvara anului 1943 Smith și-a încheiat viața. El era slăbit de diabet, avea vederea slabă și a trebuit să stea la pat timp de mai multe zile. În noaptea de 1 mai, Johan Oscar Smith a plecat acasă la Isus – el a murit de infart, în timp ce mergea în cameră a căzut pe podea. Și astfel profeția lui Ludvig, fratele lui Smith s-a împlinit. Pe patul lui de moarte în 1931 el a spus: «Când vei muri, Johan, vei muri cu capul sus.».
După moartea lui Smith, Elias Aslaksen a dat această mărturie: «Niciodată n-am mai văzut un astfel de om. Niciodată în timpul meu n-am auzit și n-am văzut și nimeni altcineva nu mi-a spus despre un astfel de om, atât în această țară, cât și în vreo altă țară.»
Înmormântarea lui Smith a fost cea mai mare care a fost vreodată în Horten de atunci și de până atunci, în ciuda resctricțiilor de transport de atunci. A curs cu suflete recunoscătoare, telegrame și flori.
«Noi nu am devenit urmașii unor doctrine, ci urmași ai unei credințe vii, care aduce viață. […] Fratele Smith a fost un înaintaș, un războinic, nu pentru niște doctrine, ci pentru creștinism adevărat, pentru viață adevărată în Dumnezeu, pentru neprihănire, adevăr, dragoste, înțelepciunea lui Dumnezeu, curăție, bunătate.» Așa a rezumat Aslaksen viața lui Johan Oscar Smith care a căpătat semnificație pentru veșnicie atât pentru el, cât și pentru cei prin care el i-a câștigat pentru Hristos prin harul lui Dumnezeu.
«Fii cu luare aminte asupra ta însuţi şi asupra învăţăturii pe care o dai altora; stăruie în aceste lucruri, căci, dacă vei face aşa, te vei mântui pe tine însuţi şi pe cei ce te ascultă.» 1. Tim 4:16
