"Moartea în oală, atunci şi acum. „Făina”, remediu atunci şi acum."

Categorie: Invataturi biblice

Învăţăminte din 2 Împăraţi 4.38-41.

Fii profeţilor sunt oamenii credincioşi din vremea profetului Elisei (profet al harului lui Dumnezeu), vreme de foamete fizică atunci, ce îşi are corespondentul în foame după Cuvântul lui Dumnezeu în vremea Adunării lui Dumnezeu, deci şi vremea de acum.

Acei oameni credincioşi – fii profeţilor – vin după hrană înaintea lui Elisei, ce reprezintă în acea situaţie pe Domnul Isus, după cum noi venim înaintea Domnului Isus pentru a primi hrana Cuvântului Său. Şi atunci în mod fizic, ca şi acum în mod spiritual, Elisei porunceşte să se pună oala “cea mare” la foc pentru hrana credincioşilor, evidenţiindu-se faptul că, chiar în vreme de mare foamete, ceea ce vine din partea lui Dumnezeu este din abundenţă şi nu depinde de starea care este aici jos pe pământ.

Vedem apoi cum Elisei a poruncit slujitorului său să-i hrănească pe credincioşi, dar un altul, netrimis de Elisei, s-a dus din proprie initiativă la câmp după mâncare. Şi aceasta se întimplă tocmai la Ghilgal care are semnificaţia despărţirii de firea pământească…

Câmpul reprezintă una dintre semnificaţiile lumii, mai exact lumea cultivată sau cultura lumii. Aşa s-au întâmplat lucrurile şi la Colose, unde unii au adus în adunare ceva din lume, din cultura, filozofia, religia şi superstiţiile lumii. Şi precum situaţia din vremea lui Elisei, acestea au fost aduse din belşug – “şi-a umplut poala hainei”. Dar vedem că s-a contaminat toată mâncarea, însă au fost credincioşi care au sesizat că este toxică – “este moarte în oală”. Şi la Colose, cineva, poate Epafra, i-a spus lui Pavel că s-a contaminat hrana, cum i s-a spus aici lui Elisei. Remediul de atunci a fost: “aduceţi făină” pentru a o arunca în oală, făină ce este o imagine a Domnului Isus, a bobului de grâu care a fost zdrobit. “Făina” a neutralizat toxicitatea din oală, după cum Pavel Îl pune înaintea colosenilor pe Domnul Isus într-o imagine impresionantă, arătându-L ca fiind plinătatea divinităţii şi ca fiind totul, într-o imagine atât de strălucită în faţa lor aşa încât să poată fi distrus tot răul acela care pătrunsese între ei.

Aceste lucruri ne pot ajuta şi pe noi să înţelegem că atunci când putem sesiza lucruri rele, lucruri de pe câmpul lumii, nu este de un folos atât de bun să ne apucăm să luptăm cu toate aceste lucruri, să le contrazicem, să le contra-argumentăm, ci de mai mare folos este să folosim acest antidot care este făina, sau floarea de făină – imagine a Domnului Isus Hristos – pentru a privi la El şi a ne ocupa cu El.

sursa: https://catalin67.wordpress.com/