text Invataturi biblice

„Mi se părea atât de limitat…"

Categorie: Invataturi biblice

Indira a fost într-un moment dat șocată să audă că Isus era singura cale către viața și bucuria pe care și-o dorea. Dar într-un final, ea nu s-a mai putut împotrivi tânjetului profund din inimă.

8 minute · Namita Dadlani Daniel Tombre

Când am întâlnit-o pe Indira Jonklaas în Dubai, nu am putut crede că ea avea peste 60 de ani. Comparând-o cu alte femei de aceeași vârstă, am realizat că era ceva diferit la ea — o bucurie interioară radiază de pe fața ei. Când mă așez ca să ascult povestea ei, mă întreb dacă mereu a fost așa și abia aștept să aud mai mult de la ea.

Indira a crescut într-o familie creștină catolică în Sri Lanka; cu o copilărie obișnuită și părinți muncitori. Dar ca fetiță tânără, ea a observat că nu putea lega învățăturile bisericii catolice cu situațiile zilnice pe care le avea.

Timpul a trecut și ea a intrat în anii adolescenței și și-a dezvoltat propriile interese. În calea ei, ghidată de propriul intelect, ea a întâlnit unii oameni obișnuiți care au avut un impact mare asupra vieții ei. „M-au dus la o mănăstire cu călugărițe irlandeze; ele au fost atât de bune cu noi.” Dorința ei pentru o viață adevărată și curată a fost trezită în această perioadă. „Am văzut că eu aveam o dorință profundă de a face binele, de a fi bună, de a sluji; dar cu timpul am observat incapacitatea mea de a face aceasta în propria putere.”

„Eu aveam o dorință profundă de a face binele, dar cu timpul am observat incapacitatea mea de a face aceasta în propria putere.”

„Realitatea” începe

După un an de studenție în America, Indira s-a întors în Sri Lanka, unde l-a întâlnit pe David, la care ea a simțit un duh asemănător cu al ei. Nu a durat mult până când ei s-au căsătorit, și din acel moment a început „realitatea”, după cum descrie Indira. „Cred că pasul căsătoriei a fost unul mare în lucrarea lui Dumnezeu în mine. David și cu mine putem spune că eram două primadone. El voia să fie după el iar eu după mine. Deci, după cum vă puteți imagina, am avut multe ciocniri.

Timpul a trecut și Indira și David au avut copii, ea a început să simtă dorința după ceva mai mult. „Voiam să fiu o mamă bună. Știam că este important să creăm o familie iubitoare. Nu pot spune că am simțit nevoia după Dumnezeu, dar vroiam ceva mai mult pentru copiii mei.”

Apoi ea s-a întânit cu niște prieteni vechi, un cuplu care s-a întors după mai mulți ani de călătorii. „Prietenii mei erau foarte schimbați și am văzut că ceva minunat se întâmplase. Vroiam ce aveau ei, dar am fost foarte șocată când mi-au spus că schimbarea era datorită lui Isus. Mi s-a părut o atitudine limitată și încuiată să socotești că Isus este singura cale către viață și bucurie.

Cu toate acestea, schimbarea pe care ea a văzut-o în prietenii ei a atras-o, și ea i-a însoțit la câteva din adunările la care ei participau. Ea a simțit un tânjet pentru Isus și vroia să-și dea viața Lui, dar ea nu vroia să ia o decizie bazată numai pe simțurile ei.

În iulie 1983, Indira s-a alăturat soțului ei în Dubai, unde el pornise o afacere. David și Indira s-au împrietenit cu un cuplu mai în vârstă care erau creștini devotați și viețile lor au avut un impact mare asupra lor. Dumnezeu a doborât încet și în adâncime rezistența și duritatea inimii Indirei, iar în octombrie 1988, la studiul biblic comun la care ea începuse să participe, Indira nu a mai putut rezista dorinței interioare din inima ei. „Mi-am deschis gura la o oră de rugăciune și am spus, „Isuse, am nevoie de tine în viața mea!” La scurt timp am început să citesc Biblia și să mă rog, și Cuvântul lui Dumnezeu a început să devină viu pentru mine. M-am lăsat cuprinsă de Cuvânt și am devenit implicată în tot ce se întâmpla în biserica unde mergeam.” A fost minunat să experimentez iertarea lui Dumnezeu pentru toate păcatele mele prin Isus și să încep o viață nouă în El.

Cu cât Indira citea mai mult din Cuvântul lui Dumnezeu, ea începea să pună la îndoială unele dintre lucrurile pe care le citea. „Se vorbea mult despre vindecare și prosperitate; cum Dumnezeu vroia să te facă bogat în această lume, și că acei care erau ucenici adevărați nu se îmbolnăveau.” Nu părea să se potrivească cu viețile lui Pavel și a celorlalți apostoli după cum era explicat în Biblie, despre care Indira socotea că ar fi trebui să fie binecuvântați cu bogății lumești și o viață fără probleme mai mult decât toți ceilalți, dacă această interpretare a chemării lui Dumnezeu era adevărată.

Indira a început să caute o evanghelie care îi putea satisface tânjetul din inima ei.

„Nu doctrina te duce în cer, ci viața pe care o trăiești”

„În mijlocul la toate acestea, am început un nou job,” spune Indira. „În prima mea acolo, o față zâmbitoare a venit la biroul meu. El mă cunoștea de la una din adunările creștine la care fusesem mai devreme și avea pe inimă să vorbească cu mine despre Cuvântul lui Dumnezeu și despre ceea ce Dumnezeu lucra în inima lui.” Într-un final, Indira a început să primească răspunsuri pentru multele ei întrebări. Mai mult decât atât, colegul ei a putut-o ajuta, nu datorită cunoștințelor lui biblice, ci pentru că era o persoană care trăia viața despre care vorbea Cuvântul lui Dumnezeu.

„El m-a invitat la adunările la care participa el și eu am fost foarte, foarte captată. Eu știam că propovăduirea era reală.”

…colegul ei a putut-o ajuta pentru că era o persoană care trăia viața despre care vorbea Cuvântul lui Dumnezeu

În sfârșit, Indira a găsit lucrul după care tânjea — Cuvântul lui Dumnezeu trăit de oameni care vorbeau despre el! Când o întreb cum de a știut că acesta era locul corect, ea a răspuns simplu, „Eram în stagiul în care îmi devenise foarte clar că motivul tuturor problemelor mele este natura mea, păcatul care locuiește în mine. Când sunt răbdătoare într-o situație și suport în loc să țin de voia mea proprie, atunci urmează biruință și bucurie. Am întâlnit mulți creștini și am fost la multe biserici și sunt convinsă că nu doctrina te duce în cer, ci viața pe care o trăiești.”

Eu am experimentat-o personal pe Indira ca o persoană radiantă, mereu fericită, mereu cu o atitudine de a încuraja și a purta grijă pentru ceilalți. Dar aceasta depășește „grija umană” și este mai mult decât a avea o relație bună cu oamenii pe care îi știe. Următoarea ei afirmație confirmă asta. „Păcatul care locuiește în natura mea, propria mea voie mă face o persoană dificilă. Eu am primit ajutor de la Dumnezeu și continui să primesc ajutor, pentru a nu reacționa conform naturii mele păcătoase. Ceilalți nu ar trebui să se schimbe din cauza personalității mele; eu sunt cea care trebuie să se schimbe. Prin a nega pofta păcătoasă care locuiește în natura mea, eu Îl urmez pe Isus, și încetul cu încetul, natura Lui devine natura mea.” (2 Petru 1: 3-8)

Când o întreb de ce este mereu atât de fericită, ea spune, „Mi s-a pus întrebarea asta de multe ori. Sunt fericită pentru Evanghelie și pentru că ea a devenit viața mea.”

Eu pot mărturisi că am văzut Evanghelia vie în Indira. Ea este atât de plină de viață încât nu poate împiedica virtuțile lui Hristos din a ieși afară din inima ei și din a radia de pe fața ei afectându-i pe cei din jur. Aceasta TREBUIE să fie fericire adevărată!

sursa: https://crestinismactiv.ro/