Locul femeii potrivit Scripturii. II - În cădere. R. K. Campbell I - În creaţie

Categorie: Invataturi biblice
 

Am văzut că locul femeii în creaţie este de supunere faţă de capul ei şi tovarăş al acestuia, iar acum vom analiza partea ei în căderea omului în grădina Edenului şi care este locul pe care ea l-a primit în urma acestui fapt. Istoria divină din Geneza 3 ne spune că şarpele a ademenit-o pe Mama Eva să ia din fructul oprit, iar ea a luat şi a mâncat; şi a dat şi soţului ei şi el a mâncat (vers 1,6). Din cauza aceasta, Dumnezeu a zis Evei: „Cu durere vei naşte copii; şi dorinţa ta va fi spre soţul tău şi el va stăpâni peste tine” (Geneza 3:16 ).

Aici o vedem pe prima femeie, Eva, preluând conducerea şi părăsindu-şi locul normal de dependenţă. În loc să respingă avansurile şarpelui şi să caute ajutor şi protecţie la capul pe care Dumnezeu i l-a dat, ea a acţionat în independenţă şi a fost ademenită de şarpe să nu asculte de porunca lui Dumnezeu. Prin urmare, Dumnezeu a stabilit definitiv că locul ei va fi de subordonare faţă de soţul ei.

Mai mult decât atât, nu suntem lăsaţi să facem niciun fel de deducţie proprie de pe urma acestor fapte, pentru că Duhul lui Dumnezeu ne vorbeşte în 1. Timotei 2:11-14 despre înşelarea Evei de către Satan şi oferă un motiv pentru care femeile din această perioadă prezentă a Bisericii nu trebuie să exercite autoritate peste bărbat. Citim: „Femeia să înveţe în linişte, în toată supunerea; dar nu-i permit unei femei să înveţe pe alţii, nici să exercite autoritate peste bărbat, ci să rămână în linişte. Pentru că Adam a fost întocmit întâi, apoi Eva. Şi nu Adam a fost amăgit; ci femeia, fiind amăgită, a ajuns la călcare de poruncă.”

Avem aici două motive pentru care femeia nu trebuie să înveţe în Biserică. Unul este că Adam ocupă locul întâi în creaţie, adică el este cap, iar celălalt este că femeia a fost amăgită de şarpe. Adam nu a fost amăgit ca femeia; el a păcătuit având ochii deschişi şi s-a făcut mai vinovat decât soţia lui, însă Eva a fost cea înşelată. Aceasta a fost partea ei în căderea omului şi fiindcă s-a dovedit un conducător prost în această privinţă, în guvernarea înţeleaptă a lui Dumnezeu ea este exclusă din poziţia de autoritate sau învăţătură în Biserică. Aşadar, aici avem prima şi cea mai puternică avertizare împotriva preluării conducerii de către femeie. Cu siguranţă este un semnal puternic de avertizare, aflat chiar la începutul călătoriei omului de-a lungul timpului.

Aşa cum cineva observa: „Când femeile îşi părăsesc locul, ele par să devină victimele speciale ale diavolului. În parabola aluatului, a fost o femeie care a pus aluat în cele trei măsuri de făină (Matei 13:33 ) - aceasta reprezintă introducerea principiilor corupte, care au pătruns în mărturia creştină. A fost o femeie - Eva - care a ajuns la călcare de poruncă. Există „femei uşuratice, împovărate de păcate, mânate de felurite pofte”, care sunt captivate de oameni nelegiuiţi în vremurile primejdioase din timpurile din urmă (2. Timotei 3:6 ). Este o femeie - Izabela - cea care este consemnată istoric pe paginile Vechiului Testament ca un exemplu a tot ceea ce este dezgustător şi imoral; care apare apoi figurativ în Apocalipsa ca un exemplu al corupţiei ecleziastice şi al depravării religioase în cel mai degradabil mod (1. Împăraţi 21 ; Apocalipsa 2:20 ). În vremea actuală, majoritatea spiritiştilor sunt femei; spiritismul modern a început prin femei - surorile Fox în America. A fost o femeie isterică - Doamna White - cea care, prin pretenţiile ei blasfematoare, a devenit liderul şi în mare măsură inventatorul unui sistem deosebit de periculos - Adventismul de Ziua a Şaptea. Ştiinţa Creştină (Christian Science) - care nu este nici creştină, nici ştiinţifică - îşi datorează originea doamnei Eddy, o femeie. Putem adăuga faptul că un sondaj al practicienilor Ştiinţei Creştine într-un mare oraş arată că 75% sunt femei. R.K.C. Teozofia, aşa cum este cunoscută în emisfera vestică, a fost popularizată de o femeie - Madame Blavatsky; munca ei a fost continuată tot de o femeie - Doamna Besant.” (A. J. Pollock).

La această listă poate fi adăugată Mişcarea „Limbilor” din vremea de acum, asociată cu fanatismul, în care liderii cei mai proeminenţi şi mai înflăcăraţi sunt femei. Exemplele de mai sus nu au nicidecum ca scop dispreţuirea femeii, căci, din punct de vedere moral, în general ea are calităţi mai alese decât ale bărbatului şi, de regulă, îl depăşeşte pe bărbat în afecţiune şi devotare faţă de Hristos. Nu este vorba aici nici de capacitatea femeii, pentru că se poate recunoaşte cu toată inima că, în comparaţie cu bărbatul, ea nu este deloc inferioară în înzestrare, nivel intelectual, abilitate, vorbire, etc. Bărbatul este deasupra femeii doar din punct de vedere al poziţiei, iar ceea ce dorim să subliniem este aceasta: când femeia se depărtează de locul pe care i l-a dat Dumnezeu şi de sfera ei de lucru, şi ocupă o poziţie de învăţător şi lider, atunci ea devine adesea victima specială a vicleniei lui Satan şi vestitor al neadevărului şi al ereziei. Aceasta este lecţia pe care ar trebui s-o învăţăm de la Eva, din grădina Edenului, şi din istoria ulterioară a femeii.

Pe de altă parte, când femeia rămâne la locul ei rânduit de Dumnezeu, ea are o putere mult mai mare de a face bine, iar în ochii lui Dumnezeu, prezenţa şi energia ei puse în slujba lui Hristos sunt extrem de importante pentru succesul şi continuitatea Bisericii. Biblia este plină de exemple de femei evlavioase, credincioase şi devotate, care au făcut lucrări mari pentru Dumnezeu în sferele lor de activitate, rânduite în mod divin. Despre aceasta vom vorbi pe larg mai târziu.

Din ceea ce am văzut până acum, putem desprinde următoarea concluzie: din cauza faptului că Eva a fost înşelată de Satan şi a preluat conducerea în săvârşirea primului păcat, ca o consecinţă, în hotărârile guvernamentale ale lui Dumnezeu, femeia a fost pusă într-o poziţie de subordonare faţă de bărbat, şi ea trebuie să înveţe în tăcere, în toată supunerea şi niciodată nu trebuie să exercite autoritate peste bărbat. Aceasta este ceea ce învăţăm despre locul biblic al femeii, ca urmare a contribuţiei pe care ea a avut-o în căderea omului, în Eden. Iar această poziţie rânduită de Dumnezeu rămâne neschimbată în perioada prezentă a harului, în Biserică. Mai mult decât atât, aşa cum s-a subliniat, istoria femeii a demonstrat din plin înţelepciunea şi dreptatea hotarelor sferei ei de activitate, aşa cum au fost hotărâte de Dumnezeu.

sursa: https://comori.org/