Locul femeii potrivit Scripturii. I - În creaţie. R. K. Campbell

Categorie: Invataturi biblice
 

În acest articol ne propunem să analizăm locul femeii în familie, în societate şi în Biserică, aşa cum este înfăţişată în Sfânta Scriptură. Studiul nostru nu are ca scop stabilirea locului obişnuit, potrivit sau rezonabil pe care femeile şi l-au asumat sau care le-a fost acordat în aceste sfere. De asemenea scopul nu este nici prezentarea învăţăturii Bisericii mărturisitoare referitor la acest subiect. Preocuparea noastră este: "Ce spune Scriptura?" ( 4:3 , 4:30 ). Dorinţa noastră este să aprofundăm ceea ce Dumnezeu a spus în Cuvântul Său Sfânt despre locul femeii.

Pentru aceia care consideră Biblia ca fiind Cuvântul inspirat al lui Dumnezeu şi mărturisesc că sunt conduşi de această Carte, cu siguranţă că ceea ce Dumnezeu a spus în această privinţă ar trebui să fie decisiv şi convingător. Pentru aceştia scriem, care recunosc autoritatea Scripturilor, iar chemarea noastră este către descoperirea adevărului însuşi. Sperăm ca cititorul să facă asemenea celor din Bereea odinioară, care "au primit Cuvântul cu toată bunăvoinţa, cercetând zilnic Scripturile, să vadă dacă aceste lucruri erau aşa." (Fapte 17:10,11 ). R. K. C. - Ian. 1947.  A treia ediţie - 3,000 - noiembrie 1980

Introducere

Orice cititor serios va fi de acord cu faptul că Dumnezeu i-a dat femeii un loc special şi minunat în familie, în societate şi în Biserică, iar ea este înzestrată în mod deosebit de El pentru acest loc unic pe care niciun bărbat nu îl poate umple cum trebuie. De la început şi până la sfârşit, Scriptura ne arată locul special al femeii în creaţie, în căderea omului, sub lege în Vechiul Testament şi sub har în Biserica din Noul Testament. Vom vedea din Cuvântul lui Dumnezeu că femeia are propria ei sferă de lucru şi aceasta este una foarte binecuvântată şi necesară.

Pentru o înţelegere corectă a acestui subiect, ne va fi de mare ajutor dacă privim locul femeii în creaţie, în cădere, sub lege şi în cămin. Înţelegerea locului femeii dat de Dumnezeu în aceste sfere, va pregăti terenul potrivit pentru a vedea locul ei biblic în Biserică.

I - În creaţie

Din Geneza 2 învăţăm că mai întâi a fost creat bărbatul, iar apoi Dumnezeu a luat din coasta lui Adam şi a făcut femeia, pe care a adus-o bărbatului ca să-i fie un ajutor potrivit. În 1. Corinteni 11:8-12 , Duhul lui Dumnezeu menţionează următorul lucru legat de aceasta: "Pentru că nu bărbatul este din femeie, ci femeia din bărbat; pentru că nu bărbatul a fost creat pentru femeie, ci femeia pentru bărbat. De aceea, din cauza îngerilor, femeia trebuie să aibă un semn de autoritate pe capul ei. Totuşi, în Domnul, nu este nici femeie fără bărbat, nici bărbat fără femeie. Pentru că, după cum femeia este din bărbat, tot aşa şi bărbatul este prin femeie, iar toate lucrurile, de la Dumnezeu." Avem aici o prezentare extrem de vigilentă şi armonioasă a adevărului despre relaţia dintre bărbat şi femeie.

Faptul că femeia a fost luată din bărbat demonstrează egalitatea ei cu bărbatul. Ea nu este inferioară lui, ci egalul lui, ajutorul lui potrivit. Între ei este egalitate, dar în diversitate. Femeia a fost făcută pentru bărbat, pentru a fi împreună cu el, de partea lui. Dumnezeu nu a intenţionat niciodată ca femeia să fie o creatură independentă, separată de bărbat, ci ea ar trebui să fie asociată cu el, iar împreună cei doi să fie un singur trup, simbolizând pe Hristos şi mireasa Lui, Biserica. Femeia nu străluceşte niciodată mai tare ca atunci când îşi împlineşte scopul pentru care a fost creată, în primul rând acela de a fi un ajutor potrivit bărbatului.

Totuşi, trebuie să observăm că însuşi faptul că femeia a fost făcută din bărbat ne arată că bărbatul este capul ei. Aceasta este o concluzie pe care Duhul lui Dumnezeu ne-o pune înainte, în versetele citate mai sus din 1. Corinteni 11 : "De aceea, din cauza îngerilor [dat fiind locul ei în creaţie], femeia trebuie să aibă un semn de autoritate pe capul ei [adică un semn al autorităţii bărbatului, sub care se aşează]." Apostolul spune: "Dar vreau să ştiţi că Hristos este Capul oricărui bărbat, şi capul femeii este bărbatul" (vers.3). Datorită acestei ordine divine în creaţie, femeia trebuie să recunoască autoritatea bărbatului atunci când ea se roagă sau profeţeşte, şi atunci când este în Adunare (vers 5-10). Îngerii privesc ordinea lui Dumnezeu în creaţie şi în Biserică.

Vom vorbi mai târziu mai multe referitor la acoperirea capului la femei; acum menţionăm acest lucru doar în legătură cu locul ei în creaţie şi ca un semn de recunoaştere a faptului că bărbatul este capul ei, aceasta fiind semnificaţia acoperirii capului conform cu Scriptura.

În 1. Corinteni 11:14-15 , apostolul face referire la natură ca fiind o dovadă în plus a diferenţei dintre bărbat şi femeie, şi locul ei potrivit în supunere. "Nu vă învaţă chiar firea că este o dezonoare pentru bărbat dacă are părul lung? Dar dacă o femeie are părun lung, este glorie pentru ea; pentru că părul lung îi este dat drept voal." Dumnezeu a dat femeii păr lung, iar bărbatului i-a dat păr scurt ca o diferenţă clară între ei. Este normal pentru o femeie să aibă părul lung şi pentru un bărbat să aibă părul scurt.

Părul lung în Scriptură este un simbol al dependenţei, al supunerii şi al modestiei, care transformă femeia într-un "vas mai slab", căreia bărbatul trebuie să îi dea onoare (1. Petru 3:7 ). Paragraful din 11 vorbeşte despre părul femeii ca fiind gloria ei. O femeie îşi manifestă gloria şi frumuseţea care i s-a dat, doar atunci când rămâne în locul de supunere şi dependenţă care i-a fost dat de Dumnezeu şi îşi păstrează caracterul feminin. Cu cât femeia este mai feminină, cu atât este mai frumoasă şi mai plăcută lui Dumnezeu. Cu cât mai mult femeia încearcă să arate ca un bărbat şi să ia locul bărbatului, cu atât mai mult îşi pierde adevărata frumuseţe şi virtute.

Expresia "Nu vă învaţă chiar firea?" poate avea multe aplicaţii pe baza subiectului nostru. Constituţia şi temperamentul bărbatului sunt foarte diferite de cele ale femeii. În înţelepciunea Lui, Dumnezeu a diferenţiat foarte mult structura fizică, mentală şi emoţională a bărbatului faţă de cea a femeii. El i-a dat bărbatului înălţime superioară, putere şi capacitatea de a gândi raţional, iar femeii i-a dat, într-un contrast fericit, graţie naturală, gingăşie şi o minte ascuţită, care o pregătesc în mod special pentru domeniul casnic. Creatorul i-a înzestrat în modul cel mai evident în aşa fel încât ei să ocupe locuri precise şi diferite, şi totuşi să se completeze reciproc.

Prin urmare, din creaţie şi din fire învăţăm că femeia are un loc diferit în societate faţă de cel al bărbatului şi vom vedea că locul pe care i l-a dat Dumnezeu în Biserică este în armonie cu locul ei în creaţie şi în fire. Într-adevăr, vom vedea că locul ei în creaţie se potriveşte de asemenea cu locul ei în Biserică, iar locul ei din fire ilustrează locul ei sub har, sau relaţia ei cu Dumnezeu, în calitate de femeie credincioasă. Cele două sunt inseparabile. Dumnezeu nu oferă un loc femeii sau bărbatului în Biserică, care să fie contrar cu locul lor în creaţie sau în fire.

sursa: https://comori.org/