text Invataturi biblice

"La Betania: cu 6 sau cu 2 zile înainte de Paşte?"

Categorie: Invataturi biblice
 

 

Întrebare:

În Ioan 12:1 , se spune că Domnul Isus a venit în Betania cu şase zile înainte de Paşti, unde I-au pregătit o cină. În Matei 26 şi Marcu 14 , se vorbeşte despre un eveniment asemănător, de unde concluzionez că este vorba despre aceeaşi împrejurare în cele trei pasaje. Este corect? Dacă da, există totuşi o dificultate în faptul că Matei şi Marcu menţionează o durată de două zile înainte de Paşte (Matei 26: 2 ; Marcu 14:1 ). Cum se explică această divergenţă de manieră cronologică?

Răspuns:

Ipoteza că cele trei evanghelii descriu aceeaşi împrejurare este bine întemeiată. Pentru că nu numai cei trei „evanghelişti” Matei, Marcu şi Ioan vorbesc într-un mod care se potriveşte despre Betania şi femeia care L-a uns pe Domnul, ci fiecare dintre ei evocă reproşul ucenicilor care urmează, pentru o pretinsă risipă a parfumului.
 

Pe de altă parte, nu este de conceput că în timpul celor şase zile precedând sărbătoarea Paştelor, Domnul vizitase de două ori Betania, şi că fusese astfel uns de două ori. Cu două zile înainte de Paşte, nu rămânea destul timp pentru a organiza o masă mare. Că relatări diferite arată aspecte diferite este dimpotrivă normal, şi nu este nevoie de explicaţii în sensul acesta. Ele nu se contrazic, ci se completează.
 

Importanţa acestor complementarităţi - de asemenea pentru a răspunde la a doua întrebare - trebuie să fie subliniată de câteva indicaţii care urmează. Ungerea Domnului de către Maria nu a avut loc în casa Martei, ci în cea a lui Simon Leprosul. Aceasta lămureşte restul indicaţiei din Ioan 12:2 potrivit căreia „Lazăr era unul dintre cei care stăteau la masă cu El”. Ar fi fost de prisos să se sublinieze aceasta dacă cina ar fi avut loc la el. Cât de precis este Cuvântul lui Dumnezeu! Relatările scurte din Matei şi Marcu îi desemnează pe ucenici ca cei care au făcut reproşul din cauza risipei. Numai de la Ioan aflăm cine a lansat reproşul la origine: Iuda Iscarioteanul. Şi aceasta are legătură cu problema de a şti de ce Matei şi Marcu evident au pus deoparte originea cronologică pentru a povesti prea târziu împrejurarea din casa lui Simon.
 

Cei doi scriitori relatează sfatul preoţilor de seamă şi al cărturarilor asupra felului în care puteau să-L prindă pe Isus prin viclenie şi să-L omoare. Matei citează mai întâi cuvântul Domnului pentru ucenicii Săi după care urma să fie dat şi răstignit în două zile în timpul sărbătorii Paştelui (Matei 26:1-5 ). Marcu citează aceste două zile înainte de Paşte în legătură cu sfatul conducătorilor spirituali (Marcu 14:1-2 ). Direct după aceasta, cei doi evanghelişti descriu împrejurarea din casa lui Simon Leprosul. Dar este frapant că amândoi evită să dea o indicaţie a timpului. Expresiile atât de obişnuite la cei doi scriitori ca „atunci”, sau „îndată”, lipsesc complet. Primul îşi începe relatarea astfel: „Iar Isus fiind în Betania...”, şi celălalt în mod foarte asemănător. „Şi, când era în Betania...”. Ei lasă complet deschisă data evenimentului. Trebuie uneori să înţelegem nu  numai ce spune Scriptura, ci şi ce nu spune.
 

Motivul pentru care descrierea se întoarce la ce se întâmplase în casa lui Simon Leprosul, este acela că scriitorii voiau să facă legătura între sfaturile preoţilor de seamă de a-L omorî pe Domnul, şi unealta docilă pe care diavolul le-o pune în mâini. Pentru că să nu uităm că trădătorul venea din mijlocul celor doisprezece! Şi că tocmai dăduse dovada setei lui de bani în casa lui Simon (Ioan 12:6 ). Aceasta avusese loc cu şase zile înainte de Paşte. Şi acum cu două zile înainte de acelaşi Paşte, se ducea la preoţii de seamă pentru a-i întreba ce îi vor da dacă Îl va da pe Isus în mâinile lor.
 

Acesta pare să fie motivul pentru care Matei şi Marcu relatează cina din Betania în afara ordinii cronologice, şi aşează direct după aceasta, înţelegerea încheiată între preoţii de seamă şi Iuda Iscarioteanul.

 

sursa: https://comori.org/
 

Cele mai recente resurse creștine scrise

Călătoria - Seria Moștenirea Râului Străvechi - vol. 3 - roman creștin
Există povești care nu doar se citesc, ci se trăiesc. Cărți care nu se închid odată cu ultima pagină, pentru că ele continuă în inimă. Un astfel de roman este „Călătoria – Seria Moștenirea Râului Stră... Citeste mai mult >>
„Ce îți promit”, roman istoric creștin plin de speranță și har
Uneori, cele mai frumoase povești nu sunt doar despre iubire, ci despre credința care rezistă în mijlocul furtunii. Despre promisiuni care trec peste generații, și despre inimile care se agață de năde... Citeste mai mult >>
„Ce am lăsat pentru tine”, roman istoric creștin care atinge sufletul
Există cărți care nu se citesc doar cu ochii, ci mai ales cu inima. Unele povești se strecoară adânc în suflet și lasă o amprentă care nu se șterge ușor. Așa este și romanul „Ce am lăsat pentru tine”,... Citeste mai mult >>
Jurnal creștin, o călătorie a inimii alături de Dumnezeu
 Trăim într-o lume grăbită, în care liniștea pare tot mai greu de găsit. Totuși, există momente în care inima noastră tânjește după un loc sigur, un colț unde putem să ne așternem gândurile, rugă... Citeste mai mult >>
Biblia pentru copii din 1992, o carte care a crescut generații de credincioși
Există cărți care nu îmbătrânesc niciodată. Păstrate cu grijă pe rafturi, răsfoite cu emoție și dăruite din generație în generație, ele continuă să lumineze sufletele celor care le ating. Așa este și... Citeste mai mult >>
Biblia albastră pentru copii – prima carte de credință
 Există daruri care nu se măsoară în lucruri, ci în lumină. Pentru un copil, Biblia albastră pentru copii nu este doar o carte frumos ilustrată, este o poartă spre iubirea lui Dumnezeu, o chemare... Citeste mai mult >>
Jamie Ogle și cărțile creștine care îți ating inima imediat
Jamie Ogle este unul dintre autorii creștini traduși recent la editura Maranatha, iar cărțile sale reușesc să creeze o punte sinceră între emoție, credință și vindecare. Dacă îți dorești o lectură car... Citeste mai mult >>
Denise Hunter – povești creștine despre iubire și speranță
Într-o lume în care literatura romantică adesea alunecă spre superficial, Denise Hunter reușește să păstreze viu un gen profund și autentic: romanul creștin. Prin povești încărcate de emoție, speranță... Citeste mai mult >>
Cărți creștine care inspiră și transformă vieți
Trăim într-o lume în care ritmul este tot mai alert, iar provocările vieții de zi cu zi pot duce la epuizare, îndoială sau chiar pierderea direcției spirituale. În acest context, cărțile creștine... Citeste mai mult >>
Romane crestine care ating inima
Într-o lume tot mai grăbită, sufletul omului caută sens, pace și speranță. Romanele crestine sunt acele povești care ne amintesc că dragostea, iertarea și credința rămân cele mai puternice forțe ale v... Citeste mai mult >>