"Învăţarea practică înseamnă exersare practică"

Categorie: Invataturi biblice

„Luaţi jugul Meu asupra voastră, şi învăţaţi de la Mine, căci Eu sunt blând şi smerit cu inima; şi veţi găsi odihnă pentru sufletele voastre.” (Matei 11.29)

Prin harul lui Dumnezeu, binecunoscutul verset de mai sus a strălucit recent în inima mea cu o semnificaţie proaspătă privind învăţarea blândeţii şi a smereniei, şi anume că smerenia şi blândeţea nu se primesc în dar în urma credinţei, precum viaţa veşnică, ci acestea trebuiesc învăţate, da, de la Domnul Isus, şi de asemenea, de la cei ce calcă pe urmele Domnului Isus.

Mai mult şi mai concret, învăţarea fără exersare nu este posibilă, la fel ca orice altă învăţare din viaţa de pe acest pământ. Citim în Scripturi, privim la smerenia şi blândeţea Domnului Isus din timpul vieţii Lui pământeşti, şi… avem modelul de urmat, suntem pregătiţi teoretic. Dar trebuie ca teoria să fie pusă în practică în mod repetat, exersat asiduu pentru a deveni obişnuinţă, precum mersul pe bicicletă sau condusul autoturismului, dacă vreţi. Înainte să deschid gura în vreo situaţie (pregătită mai dinainte tot de Domnul , bineînţeles), să fac efortul să-mi amintesc ce ar fi spus Mântuitorul în acea situaţie, şi să fac efortul să-L imit, de bunăvoie, atît în smerenie cât şi în blândeţe.

Dar oare dărnicia, de exemplu, se poate învăţa altfel decât prin exersare? Dintr-odată să devenim mai darnici, cu bucurie, sau prin paşi mărunţi şi mulţi? Sau primirea de oaspeţi?

Domnul Isus să ne dea har pentru ca inimile noastre să dorească să ia aminte la El şi să-L urmăm practic exersând ceea ce vedem la El. Ştim că timpul exersării este limitat, ca dealtfel şi timpul practicării umblării în asemănarea umblării Lui. De aceea, să-i aducem chiar astăzi la picioare cerinţe potrivit cu voia Lui, pentru a primi „după plăcerea Lui, şi voinţa şi înfăptuirea”.

sursa: https://catalin67.wordpress.com/