"Încurajare într-o viață zilnică agitată"

Categorie: Invataturi biblice
 

Unii oameni emit speranță și curaj, în mijlocul unei vieți zilnice agitate și uneori chiar dificile. De ce au ei așa mult de dat?

3 minute · Olav Kronstad

Unii oameni emit speranță și curaj, în mijlocul unei vieți zilnice agitate și uneori chiar dificile. De ce au ei așa mult de dat?

Mă grăbesc pe trotuar, stresat. Stația de metrou este la câteva sute de metri. Este ora patru și eu mă îndrept spre casă. Grămezi de oameni se îmbulzesc spre stația de metrou.

Este evident că nu sunt singurul care merge acasă. Un pasager probabil m-ar caracteriza ca puțin iritat, sau în cel mai bun caz, determinat și concentrat, în timp ce mă îngrămădesc în mulțime. Dar de ce mi-ar păsa? Doar mă îndrept spre casă.

Apare culoarea verde la semafor, și trec strada, când în umbra unor copaci, văd o față cunoscută care zâmbește. Ne salutăm și ne urăm o zi bună mai departe, iar eu mă grăbesc să prind trenul.

Trenul pleacă din stație. Stând într-unul dintre vagoanele trenului, am mult timp să mă gândesc. Să mă gândesc la ceea ce tocmai am experimentat. De ce unii oameni pot străluci atât de clar? Mă întreb de ce unii oameni întotdeauna au un zâmbet pregătit când ceilalți au nevoie de asta. De ce este așa că unii oameni au atât de mult de dat?

Eu cunosc oameni care au avut mult de purtat – oameni care au fost loviți de boală, deodată, pe neașteptate. Oameni care au plecat la o vârstă fragedă, mult prea tineri, după calculele oamenilor. Oameni care ar fi putut să devină amari din unele motive, sau închiși, sau ar fi putut să deznădăjduiască. Cum de mai pot acești oameni să îmi dea mie ceva? Mie care am tot ce-mi trebuie? Sunt sănătos, tânăr și trăiesc într-o țară în care pot împlini tot ce vreau, eu care am viața și viitorul în fața mea. De ce au acești oameni așa mult de dat?

Cred că știu motivul, cred că este din cauză că ei sunt urmași ai lui Isus, ucenicii Lui. Ei cred că tot ce ei întâlnesc lucrează spre cel mai bine al lor. (Rom. 8:28). Ei nu privesc lucrurile din perspectiva limitată a zilei, a săptămânii, a lunii sau chiar a anului, ci din perspectiva eternității. Ei au ajuns să-L cunoască pe Isus ca mirele sufletelor lor – cineva care are grijă de ei. De aceea ei vor de asemenea să trăiască o viața care să-L înflăcăreze pe El. Cum? Prin a nu mai trăi pentru ei înșiși, ci să facă voia lui Dumnezeu pe pământ, așa cum se întâmplă și în ceruri. Merită să trăiești pentru aceasta? Isus ne roagă să fim lumina lumii. Cunoști tu oameni ca aceștia? Oameni care radiază ceva ceresc, care sunt o lumină pentru tine, ceva ce și tu dorești să primești în viața proprie?

Eu cunosc astfel de oameni – și prin harul lui Dumnezeu, și eu am o dorință pentru o astfel de viață. Speranța mea este ca și de la mine să radieze această lumină încât pasagerii care data trecută au văzut un om stresat, data viitoare să simtă acea putere atrăgătoare pe care am simțit-o și eu.

sursa: https://crestinismactiv.ro/