În Paradis. Introducere. Hugo Bouter

Categorie: Invataturi biblice
 

Adam şi Eva au fost excluşi din paradisul în care au fost aşezaţi pe pământ. Un înger cu o sabie învăpăiată avea să păzească pentru totdeauna intrarea în grădină. O întoarcere a Omului căzut în păcat era imposibilă. Totuşi Dumnezeu a dat în acest sens ceva mai bun căci ascultarea lui Hristos a avut urmări binefăcătoare în contrast cu neascultarea lui Adam. Lucrarea desăvârşită a lui Hristos pe crucea de la Golgota deschide intrarea unui alt, unui nou, unui ceresc Paradis. Paradisul lui Dumnezeu în cer!

În Noul Testament este vorba despre acest loc fericit numai în trei locuri. Sunt lucruri deosebit de importante care ne sunt relatate despre aceasta. Bogăţia nespusă a Persoanei şi lucrării lui Hristos este arătată în mod clar prin acestea:

În primul rând credincioşii care au murit sunt în prezenţa nemijlocită a Domnului şi Mântuitorului lor. Ei sunt cu Hristos în Paradis aşa cum El a promis deja tâlharului care a crezut în El: „astăzi vei fi cu Mine în Paradis” (Luca 23:43 ). De aceea apostolul Pavel spune că el doreşte „aş dori să mă mut şi să fiu împreună cu Hristos căci ar fi cu mult mai bine” (Filipeni 1:23 ). Hristos este acolo punctul central al acelora care aparţin Lui; Cel care împlineşte totul în toţi.

În al doilea rând sunt cei care au adormit în Hristos acolo în al treilea cer, care este cerul cerurilor, locul locuinţei lui Dumnezeu (2. Corinteni 12:2-5 ). Ei se găsesc în prezenţa nemijlocită a lui Dumnezeu şi aud cuvinte cereşti inexprimabile pe care un om de pe pământ nu le poate rosti. Pavel vorbeşte aici ceva misterios despre el însuşi ca despre (un om în Hristos), însă aceasta are o temelie. Hristos este acolo şi aceasta pe principiul faptului că acesta este locul în care El i-a strâns în jurul Lui. El, ultimul Adam.

În al treilea rând, acest Paradis ceresc este aşa cum scrie în Apocalipsa 2:7 ”Paradisul lui Dumnezeu”. Acesta nu este ca Paradisul de pe pământ amenajat de oameni. El poartă sau are caracterul desăvârşirii dumnezeieşti şi al absenţei păcatului şi a morţii. Aici lipseşte pomul cunoştinţei binelui şi răului de la care noi avem semnale ale conştiinţei. Rămâne deci numai pomul vieţii care este fără îndoială o imagine a lui Hristos care este iniţiatorul şi susţinătorul noii vieţi, a omului nou, a noii creaţii.

De aceea noi trebuie să călcăm pe urmele paşilor marelui apostol al neamurilor şi să vestim bogăţia de nespus a lui Hristos şi înţelepciunea nespus de felurită a lui Dumnezeu (Efeseni 3:8-10 ). El ne-a deschis accesul din nou la Paradis şi intrarea la Hristos “adevăratul pom al vieţii”.

Gouda, primăvara anului 2003

sursa: https://comori.org/