Categorie: Invataturi biblice
“E nevoie să mă laud măcar că nu este de folos. Voi veni totuşi la vedeniile şi descoperirile Domnului. Cunosc un om în Hristos care acum patrusprezece ani a fost răpit până la al treilea cer (dacă a fost răpit nu ştiu; dacă a fost în trup nu ştiu: Dumnezeu ştie). Şi ştiu că omul acesta (dacă a fost în trup sau fără trup nu ştiu: Dumnezeu ştie), a fost răpit în rai şi a auzit cuvinte care nu se pot spune şi pe care nu-i este îngăduit unui om să le rostească. Cu un astfel de om mă voi lăuda, dar întrucât mă priveşte pe mine însumi nu mă voi lăuda decât cu slăbiciunile mele” (2. Corinteni 12:1-5 ).
Un om în Hristos
Deoarece învăţători rătăciţi şi apostoli falşi aveau acces în Corint, Pavel vedea că este necesar să aibă o poziţie faţă de ei şi să aibă relaţii cu ei. Aceşti lucrători înşelători se lăudau “după fire”, aceasta înseamnă că ei mergeau sau se orientau după originea lor, după cinstea lor, după felul în care arătau ca şi oameni fireşti. Pavel nu voia totuşi să se laude. Pavel nu voia însă să se laude cu el însuşi, ci numai cu un “om în Hristos”.
La ce se referă acest lucru? Când cineva este unit cu Hristos prin credinţă, Dumnezeu nu mai îl vede în starea lui firească ca şi copil al lui Adam. Aşadar cineva este “în Hristos” – aceasta înseamnă că el este strâns legat cu El, este unit cu El. El stă înaintea feţei lui Dumnezeu pe o nouă temelie în teritoriul învierii şi al Duhului de viaţă în Domnul Isus Hristos (Romani 8:12 ). Aşa este cel care este “în Hristos” – o nouă creaţie – şi acesta este singurul lucru pe care apostolul îl considera necesar (2. Corinteni 5:16-17 ; Galateni 6:12-16 ).
Atunci când cineva se laudă ca fiind un “om în Hristos” – nu este aşadar vorba de el însuşi; sau atunci când ne lăudăm cu o persoană ca un “om în Hristos” – nu este aşadar vorba de noi înşine, de propria noastră onoare sau cinste, sau de starea noastră proprie, pentru că acestea dispar toate în lumina cunoştinţei lui Hristos care întrece orice lucru (Filipeni 3:8 ). Aşadar nu este vorba de o experienţă spectaculoasă pe care o facem (o “înălţare la cer” sau chiar corespunzător acesteia o “coborâre în iad”), aceasta ieşind din contextul Bibliei. În Apocalipsa aceasta este complet nesemnificativ şi chiar aceste lucruri complet nesemnificative, ele fiind chiar lucruri care conduc la rătăcire.
“Un om în Hristos” datorează totul lui Hristos: moartea Lui, învierea Lui şi înălţarea Lui la cer. Pe aceasta trebuie pus tot accentul. Aceasta caracterizează poziţia noastră ca şi credincioşi. Noi suntem răstigniţi cu Hristos şi îngropaţi cu Hristos şi înviaţi cu El, chiar mutaţi în locurile cereşti. “Un om în Hristos” este desăvârşit în El, aşezat înaintea lui Dumnezeu (Efeseni 1:4 ; 6:2-6 ). Nu este locul omului firesc, a copiilor oamenilor căzuţi. Este locul tuturor care sunt în Hristos, care s-au făcut una cu El. În principiu aceasta este deja compoziţia oricărui credincios adevărat ca un “om în Hristos”. Curând însă gloria poziţiei va fi descoperită. “De asemenea şi firea aşteaptă cu o dorinţă înfocată descoperirea fiilor lui Dumnezeu” (Romani 18 - 19 ). Noi deducem poziţia noastră înaintea lui Dumnezeu de oameni ai cerului prin faptul că suntem uniţi cu Domnul Isus: “căci cum este Cel ceresc aşa sunt şi cei cereşti” (1. Corinteni 15:48 ). La reîntoarcerea lui Hristos aceasta se va vedea în glorie şi în ceea ce priveşte trupul nostru: aşa cum noi am purtat imaginea primului om – al lui Adam – cel material, cel pământesc, aşa vom purta imaginea ultimului Adam, a Omului glorificat în cer (1. Corinteni 15:49 ).
La Pavel este într-adevăr vorba de “vedenii şi descoperiri” (2. Corinteni 12:1 ) pe care el ca şi “un om în Hristos” le-a experimentat. Nu erau imaginaţii sau invenţii omeneşti şi mă gândesc că există şi o legătură cu viziunea chemării apostolului cum găsim în cartea Faptele Apostolilor 9:22-26 . Când Pavel a fost luminat de lumina din cer a priceput pentru întâia oară că Isus pe care el Îl prigonea este Capul din cer cu care erau uniţi toţi cei care Îi aparţineau aici pe pământ. Hristos trăieşte în mădularele Sale de pe pământ şi invers: ei sunt uniţi cu Capul lor în cer. Hristos în noi şi noi în Hristos: aceasta este taina Adunării a cărei administraţie o primise Pavel.
Paradisul şi al treilea cer
Pavel – el însuşi – nu se lăuda cu descoperirile pe care le primise în contradicţie cu publicitatea care se face în timpul nostru. El vorbeşte foarte rar despre acestea. Trecuseră deja patrusprezece ani de când fusese răpit în al treilea cer (o perioadă de timp remarcată şi în Galateni 2:1 ).
Apostolul dădea cinste lui Hristos Căruia I se cuvine toată cinstea. El – Pavel – se numeşte pe sine însuşi “un om în Hristos”. Urmare a lucrării lui Hristos sunt uniţi toţi credincioşii adevăraţi cu El cu Domnul Isus în cer. Capul ceresc reprezintă sau coordonează mădularele Lui. Unde este El, Domnul Isus, suntem şi noi înaintea Feţei lui Dumnezeu. Ca şi “oameni în Hristos” suntem binecuvântaţi şi suntem plăcuţi în Domnul Isus Preaiubitul. De aceea locul tuturor credincioşilor adevăraţi este în al treilea cer şi aceasta se va aduce la îndeplinire curând devenind o realitate deplină când Adunarea va fi ridicată.
Al treilea cer este “cerul cerurilor” (Psalmul 148:4 ). Acesta este locul locuirii nemijlocite a lui Dumnezeu. Putem gândi la încorporarea templului şi a cortului: după curtea din faţă şi locul sfânt urmează locul prea sfânt sau “sfânta sfintelor”. Acesta era locul unde Dumnezeu era pe tron şi unde în ziua cea mare a împăcării în sângele jertfei pentru păcat care era adusă de marele preot în locul sfânt înfăptuia împăcarea (Levitic 16 ; Evrei 13:11 ).
Făcând legătura, Pavel spune că el a fost răpit şi în Paradis (2. Corinteni 12:3-4 ). Eu nu cred că este vorba de cu totul alt loc decât al treilea cer referitor la Paradis despre care el a vorbit întâi. Presupunem că este o parte a celui de al treilea cer sau o parte a cerului al treilea. Este vorba de aceeaşi persoană (un om în Hristos), şi Pavel repetă în final că el nu ştie dacă lucrurile s-au petrecut în trup sau în afara trupului. Paradisul (un spaţiu înconjurat cu un zid, o grădină a desfătărilor) cuprinde savoarea şi binecuvântările care sunt în acest loc. Această grădină cerească este plină de gloria lui Dumnezeu. După aceasta, Pavel face referire la “cuvinte inexprimabile” care se aud acolo. Asupra semnificaţiei lor vom fi încunoştinţaţi imediat.
Răpit în trup sau în afara trupului
Pavel a fost răpit în al treilea cer. Aceasta constituie o experienţă care s-a petrecut instantaneu (compară cu Matei 11:12 ; Ioan 10:12 ; 28:29 ; Faptele Apostolilor 8:39 ; 23:10 ; 1. Tesaloniceni 4:17 ; Iuda 23 ; Apocalipsa 12:5 ). Această răpire poate fi o răpire a simţului, un extaz al duhului (compară Faptele Apostolilor 22:17 şi 2. Corinteni 5:13 ), dar poate să fie şi în realitate “în trup”. Istoria evanghelistului Filip confirmă că această ultimă prezumţie nu era imposibilă căci Duhul Domnului l-a luat şi l-a răpit astfel că famenul etiopian nu l-a mai văzut (Faptele Apostolilor 8:39 ).
Aceasta este important pentru subiectul nostru pentru că noi ca şi credincioşi vom fi curând luaţi împreună dintr-odată de pe pământ şi vom merge cu Domnul în văzduh. Aceasta nu este un este un extaz al duhului. Acest lucru va fi “în trup”: şi anume în trupul transformat al vieţii până la sosirea Domnului, respectiv în trupul înviat de Domnul Isus, trupul celor adormiţi. Aceasta are loc după cuvintele apostolului din 1. Tesaloniceni 4:15-17 la răpirea Adunării. Credincioşii vor fi luaţi de pe pământ la răpire în mod neaşteptat. Unele traduceri nu vorbesc despre “luare” ci despre “răpire” a Adunării (în engleză “rapture”, în olandeză “wegvoering”, spaniolă “arrebatamiento”).
Pavel spune de două ori că el într-adevăr nu ştie dacă ceea ce s-a petrecut s-a petrecut în trup sau în afara trupului “Dumnezeu ştie” (2. Corinteni 12:2-3 ). Aceasta Îi era cunoscut numai lui Dumnezeu. Despre Ioan se spune de fapt în ultima carte a Bibliei de câteva ori că el era “în duh” sau entuziasmat în duh (Apocalipsa 1:10 ; 4:2 ; 17:3 ; 21:10 ). Aceasta a avut loc aşadar evident în afara trupului deşi tot ceea ce el vedea şi auzea după de a fost “ridicat” în cer (Apocalipsa 4:1 ) el a putut sesiza foarte exact.
Însă Pavel a fost luat şi ridicat dintr-odată de pe pământ şi aceasta atât de instantaneu încât nu a putut constata dacă a fost un entuziasm al duhului sau o realitate (compară şi Apocalipsa 12:9 ). Aşadar ambele variante puteau fi adevărate şi, privite biblic, ambele reale, căci credincioşii care au adormit sunt deja acum “în afara trupului” cu Hristos în Paradis însă curând ei vor fi luaţi în casa Tatălui şi împreună cu ei şi noi cei care suntem în viaţă la sosirea Domnului şi aceasta în realitate “în trup” şi anume duşi în al treilea cer în casa Tatălui; şi aşa vom fi acolo totdeauna cu Domnul!
Patru lucruri inexprimabile
Atunci ni se va permite şi nouă – cine ştie cât de curând – să fim martori ai cuvintelor inexprimabile care se aud acolo. Pavel nu aminteşte de către cine se exprimă aceste cuvinte: de sfinţii din cer, de îngeri sau de Dumnezeu Însuşi. Aceasta ne rămâne ascuns. În ultima carte a Bibliei asistăm la numeroase comunicări şi descoperiri profetice prin personajele din cer. În mod clar acolo nu este vorba doar de o categorie de “cuvinte inexprimabile”. Ioan a trebuit să pecetluiască numai ce vorbeau cele şapte tunete (Apocalipsa 10:4 ). La fel de puţin putem să acceptăm că Pavel nu ar fi înţeles aceste “cuvinte inexprimabile”. Dimpotrivă erau “extraordinare” sau “nemaipomenite” descoperiri pe care le-a înţeles (2. Corinteni 12:17 ). Le-a înţeles, altfel n-ar fi necesar să i se pună un ţepuş în carne şi de fapt nu ar fi fost pericolul ca el să se mândrească şi să se autosupraaprecieze.
Poate trebuie să gândim la numeroase descoperiri pe care Pavel le-a primit cu privire la adevărurile despre Hristos şi despre Adunare, taine cu privire la viitorul precum şi la reabilitarea poporului Israel, cu privire la răpirea Adunării şi altele. Foarte multe din acestea sunt cuprinse în epistolele lui. Caracterul lor inexprimabil are legătură cu felul ceresc, dumnezeiesc al acestor taine aşa cum se va experimenta în Paradis. Totuşi nu a fost permis niciunui om de pe pământ să rostească aceste experienţe cereşti. Duhul Sfânt a comunicat acestea lui Pavel şi celorlalţi apostoli deja aici pe pământ în adevărul cu totul dumnezeiesc (Ioan 16:13 ).
Nu este aşadar nici o îndoială că apostolul a luat cunoştinţă într-adevăr de aceste descoperiri cereşti pe care noi le vom cunoaşte în curând în totalitate (1. Corinteni 13:12 ). În timp ce el era în al treilea cer, savurarea acestor lucruri nu însemna pentru el nici o problemă. Însă de îndată ce el a fost din nou pe pământ, pentru el era necesar un ţepuş în trupul lui (este posibil să fie vorba despre o suferinţă sau o durere a ochilor; Galateni 4:13-15 ) pentru ca el să nu se mândrească datorită cunoaşterii acestor descoperiri extraordinare. Pavel era pe pământ; nici el nu era desăvârşit.
Credincioşii adormiţi savurează însă deja în Paradis aceste lucruri minunate cereşti. Fericirea în starea de tranziţie nu se deosebeşte în felul ei de starea care aşteaptă pe cei credincioşi în eternitate pentru că Domnul Isus Hristos este nemijlocit cu cei care au adormit în Hristos (Filipeni 1:23 ) şi lucrul acesta aduce fericirea. Scriptura nu face nici o deosebire în ceea ce priveşte starea de tranziţie şi starea eternă şi această deosebire nu se face nici cu privire la cei necredincioşi: seriozitatea şi caracterul chinurilor din iad şi a iazului de foc sunt de aceeaşi măsură.
Aici pe pământ totuşi ne bucurăm deja “în Hristos” cu o bucurie negrăită şi strălucită (1. Petru 1:8 ). Această bucurie cerească nu se poate cuprinde în cuvinte dar noi vedem strălucirea ei între altele pe faţa lui Ştefan (Faptele Apostolilor 6:15 ; 7:55 ); de aceea putem să mulţumim permanent lui Dumnezeu şi Tatăl pentru darul Lui “inexprimabil” (2. Corinteni 9:15 ) şi anume pentru darul Fiului Său preaiubit şi pentru darul Duhului Sfânt (Ioan 4:10 ). Cine poate cuprinde bogăţia acestor daruri dumnezeieşti?
De acum înainte Duhul Însuşi se roagă cu “suspine negrăite” (Romani 8:26 ). Duhul care locuieşte în cei credincioşi produce în inimile noastre rugăciuni “după voia lui Dumnezeu”, mijlociri pentru “sfinţi” (Romani 8:27 ). Bogăţiile inexprimabile ale unui Dumnezeu trinitar ne stau aşadar aici pe pământ la dispoziţie!
sursa: https://comori.org/