În Paradis 3. Cu Hristos în Paradis. Hugo Bouter

Categorie: Invataturi biblice
 

“Unul din tâlharii răstigniţi Îl batjocorea şi zicea: nu eşti Tu Hristosul; mântuieşte-Te pe Tine Însuţi şi mântuieşte-ne şi pe noi. Dar celălalt l-a înfruntat şi i-a zis: nu te temi tu de Dumnezeu, tu care eşti sub aceeaşi osândă. Pentru noi este drept, căci primim răsplata cuvenită pentru fărădelegile noastre, dar Omul acesta n-a făcut nici un rău. Şi a zis lui Isus: Doamne, adu-Ţi aminte de mine când vei veni în împărăţia Ta. Isus a răspuns: Adevărat îţi spun că astăzi vei fi cu Mine în rai” (Luca 23:39-43 ).
 
Testamentul Domnului nostru
 

Aşa cum reiese din Evanghelie, Domnul Isus Hristos a strigat de şapte ori în timp ce atârna pe cruce. Trei din aceste cuvinte de pe cruce au fost rostite înaintea celor trei ore de întuneric şi trei după acestea în timpul celor trei ore de întuneric. Aproape de sfârşitul lor auzim numai un cuvânt şi anume strigătul inimii din Psalmul 22 : “Dumnezeul Meu, Dumnezeul Meu, pentru ce M-ai părăsit?” (Matei 27:46 ; Marcu 15 : 34). Cu aceasta Domnul dă expresie suferinţelor pe care le îndură pe nedrept şi anume părăsirea de Dumnezeu datorită păcatelor noastre care au fost puse deasupra Lui.
 

Într-un sens precis aceste şapte cuvinte exprimă ultimele dorinţe, respectiv testamentul spiritual al Mântuitorului care murea. Primele trei cuvinte de pe cruce formează o mărturie deosebită a valorii şi a puterii lucrării lui Hristos. Putem auzi deja aici ce vor însemna urmările suferinţelor de pe cruce. Vedem în aceasta bogăţiile spirituale pe care El pe baza lucrării Sale desăvârşite ni le-a lăsat. Aici este vorba de trei binecuvântări care au fost dăruite prin moartea Lui:

1. Iertarea păcatelor corespunzător rugăciunii Domnului către Tatăl în Luca 23:34 ;

2. Un loc în Paradis corespunzător promisiunii din Luca 23:43 ;

3. Un loc al dragostei care îngrijeşte în mijlocul “familiei” lui Dumnezeu aici pe pământ aşa cum reiese din Ioan 19:26-27 .
 

În aceste ultime lucruri pe care Mântuitorul le pune la dispoziţie sunt aşadar cuprinse bunurile spirituale pe care le primesc ai Lui prin moartea Sa. El este Cel care lasă moştenire şi se îngrijeşte pentru trecut, prezent şi viitor. Astfel vedem într-o altfel de ordine:

1. În ce priveşte trecutul: păcatele noastre sunt spălate prin sângele Său scump. Noi avem iertarea păcatelor;

2. În ceea ce priveşte prezentul: El ne dăruieşte un loc de refugiu sau de adăpost în mijlocul familiei copiilor lui Dumnezeu;

3. În ceea ce priveşte viitorul: Paradisul lui Dumnezeu în cer este deschis. Ce am putea cere mai mult?
 
Astăzi vei fi cu Mine în Paradis
 

Acum despre al doilea cuvânt de pe cruce care cuprinde promisiunea unui loc în Paradisul ceresc: “Adevărat îţi spun: astăzi vei fi cu Mine în rai”. Domnul vorbeşte cu autoritate dumnezeiască. Cuvântul “adevărat” înseamnă “Amin”. Nu este posibilă nici o îndoială privind împlinirea acestei promisiuni. Deşi Domnul Isus era crucificat în slăbiciune, El trăieşte prin puterea lui Dumnezeu. Ceea ce promite, El şi adevereşte.
 

Din acest verset reies patru concluzii:
 

1. Nu este necesar un timp intermediar (de purificare şi curăţire) înainte ca cel credincios să ajungă în fericire. Domnul Isus spune tâlharului că el chiar azi va fi cu El în rai. Mai departe, în ceea ce priveşte somnul morţii doar trupul se va odihni în mormânt până la înviere. Aceasta contrazice în mod indirect învăţătura despre somnul sufletului care susţine că cei sfinţi care au murit se găsesc într-un fel de “stare de somn” până la înviere.
 

2. Dimpotrivă, cei care au adormit în Hristos se găsesc deja acum în prezenţa nemijlocită a Lui şi sunt conştienţi de lucrul acesta “astăzi vei fi cu Mine în Paradis”. Aşa sună promisiunea Domnului pentru tâlharul care a crezut în El. Acest om aştepta împărăţia mesianică; el credea că Domnul era Împăratul iudeilor şi că El, la timpul hotărât de Dumnezeu, va lua în primire împărăţia Sa: o împărăţie în care şi sfinţii înviaţi vor avea un loc. De aceea el spera că i se va permite să aibă privilegiul şi favoarea Regelui sau Împăratului şi totuşi, iată, a venit ceva mult mai bun: un loc în Paradisul lui Dumnezeu unde putea să se găsească deja în prezenţa nemijlocită cu Domnul la masă.
 

3. În Luca 16 acest loc este denumit “sânul lui Avraam” însă acest lucru era pe când lucrarea Domnului Isus nu fusese încă desăvârşită sau împlinită. După ce El a înviat şi a fost glorificat la dreapta lui Dumnezeu, Avraam, tatăl celor credincioşi nu mai este în centrul atenţiei. La Hristos şi cu Hristos este acum cea mai bună parte. Acest lucru este valabil nu numai pentru starea de tranziţie. Aşadar pentru timpul dintre moarte şi înviere. Pentru învierea celor adormiţi şi transformarea credincioşilor care trăiesc pe pământ până la răpirea Adunării - este valabilă această promisiune: “Şi astfel vom fi totdeauna cu Domnul” (1. Tesaloniceni 4:17 ).
 

4. Acest loc se numeşte “Paradisul” ca o replică a locului ceresc a grădinii Edenului. Hristos este acolo adevăratul pom al vieţii şi Duhul Sfânt este izvorul de apă vie. Setea şi foamea inimii sunt satisfăcute în orice privinţă. Cei adormiţi în Domnul sunt aşadar deja acum în mod inexprimabil fericiţi.

sursa: https://comori.org/