"În așteptarea Paștelui - Ziua 7"

Categorie: Invataturi biblice

O bucățică de pâine din cer”

sau ”Ceva mai bun"

Mama mamei mele, bunica Zina, s-a mutat să locuiască cu noi de când eram eu încă mică. Eram trei copii în familie, și bunica era de mare ajutor. Pregătea mâncarea, cocea ceva bunișor, ne scotea la plimbare, ne spunea povești și ne cânta cântece din tinerețea ei. O iubeam pe bunica, dar două momente îmi păreau foarte stranii. Primul era că înainte de a se așeza la masă, se închina în direcția frigiderului, își făcea semnul crucii și spunea repede ceva neînțeles pe limba ei. Al doilea era și mai și. În toate dulapurile de la bucătărie puteai găsi o farfurioară, un borcănel, o legăturică cu ceva de-ale gurii pe care bunica le dosea. Ca o veveriță. Mai uita de ele, și mama tot descoperea surprize acoperite de mucegai și o dojenea ușor. Bunica nu arunca niciodată nici o bucățică de pâine. O dădea la animale, la păsări, sau o usca pe cuptor, adunând pesmeții pentru mai târziu. ”Zgârcenia” bunicii atunci îmi părea, puțin spus, ciudată. Crescând, totuși, mai mare, și adunând fir cu fir povestea bunicii, am descoperit un tablou cu totul diferit de ceea ce înțelegeam în copilărie.

Într-o căsuță mică a unui sat ucrainean din Moldova bunica a ridicat singură cinci copii. Își pierduse ambii soți – pe unul la război, și pe altul, foarte curând, după. Bunica nu făcuse școală, era o femeie simplă, dar foarte muncitoare. Prășea sote, lucra cu ziua. În anii foametei cocea pâine la boieri ca să-și poată hrăni și ea odraslele cu ceva. Într-un an s-a îmbolnăvit mai serios după o gripă. Dezvoltase pleurită la un plămân și, de nu era un medic evreu care s-a dezmeticit ce se întâmplă, aveau să rămână cei cinci copii orfani de ambii părinți. Dar Dumnezeu le-a purtat de grijă și au crescut cu toții oameni cu căpătâi, învățați și cu suflet frumos. Poate de aceea bunica, la orice masă, își îndrepta ochii spre candela aprinsă de pe frigider și mulțumea pentru pâinea cea de toate zilele.

Cât poate trăi un om fără pâine? Dacă este la dietă ”gluten-free” și dacă are la dispoziție alte produse – legume, fructe, nuci, crupe, lactate, ciuperci, cărnuri sau pești – va trăi fără probleme o viață întreagă. Dar dacă pâinea este produsul de bază, dacă vine o secetă sau un război, sau o foamete artificială impusă de cineva, o bucățică de pâine prinde greutatea aurului. De-a lungul istoriei Dumnezeu a îngăduit ca omul să cunoască mai în profunzime prețul pâinii.

Un grup mare de oameni, bărbați, femei, copii și bătrâni se grăbesc, merg, fug înspăimântați. Cu semne grozave și minuni Dumnezeu i-a scos dintr-o țară prosperă, unde se mânca carne și usturoi, dar unde nu mai puteau rămânea. Prețul ere prea mare, aveau să-și piardă viața. Marea Roșie o trecuse cu bine, dar unde ajunsese? ;”Aici nu crește mai nimic. De jur împrejur doar spini și praf de nisip. E un pustiu, Doamne! Vom muri de foame, Doamne!”

Atunci le-a dat să mănânce pâine din cer. Psalmistul Asaf descrie atât de frumos acel moment: ;”El a poruncit norilor de sus și a deschis porțile cerurilor. A făcut să plouă asupra lor cu mană ca să aibă de mâncare, și le-a dat grâu ceresc.” (Psalmul 78:23,24). Ei au mâncat și au trăit. ;”Pâinea noastră cea de toate zilele, dă-ne-o nouă astăzi.”, ne rugăm noi și Dumnezeu ne-o dă. Am patruzeci și trei de ani, și încă sunt în viață. De foame nu am murit pentru că Dumnezeu mi-a dat.

Și totuși, meditarea de astăzi este despre un alt fel de pâine. Nu despre cea care să ne susțină viața fizică, ci pe cea spirituală:

”Nu Moise v-a dat pâinea din cer, ci Tatăl Meu vă dă adevărata pâine din cer. Căci Pâinea lui Dumnezeu este Cel Care Se coboară din cer și dă lumii viața.” (Ioan 6: 32)

”Eu sunt Pâinea vieții. Cel ce vine la Mine, nu va flămânzi niciodată și cel ce crede în Mine nu va înseta niciodată!” (Ioan 6:35)

”Adevărat, adevărat vă spun, că cel ce crede în Mine are viață veșnică. Eu sunt Pâinea vieții. Strămoșii voștri au mâncat mană în pustie și totuși au murit. Pâinea care se coboară din cer este de așa fel, încât cineva să mănânce din ea și să nu moară. Eu sunt Pâinea cea vie Care S-a coborât din cer. Dacă mănâncă cineva din Această Pâine va trăi în veci. Și Pâinea pe care o voi da Eu pentru viața lumii este trupul Meu.” (Ioan 6:47 – 51)

”Adevărat, adevărat vă spun că, dacă nu mâncați trupul Fiului Omului și nu beți sângele Lui, nu aveți viață în voi înșivă! Cel ce mănâncă trupul Meu și bea sângele Meu are viață veșnică, iar Eu îl voi învia în ziua cea de pe urmă. Căci trupul Meu este o adevărată hrană, iar sângele Meu este o adevărată băutură. Cel ce mănâncă trupul Meu și bea sângele Meu rămâne în Mine, iar Eu rămân în el. Așa cum Tatăl cel viu M-a trimis, iar Eu trăiesc datorită Tatălui, tot astfel și cei ce mă mănâncă pe Mine va trăi datorită Mie. Aceasta este Pâinea care S-a coborât din cer, nu ca aceea pe care au mâncat-o strămoșii voștri, care totuși au murit: cel ce mănâncă această Pâine va trăi în veac!”

La Cina cea de taină, Domnul Isus a luat o pâine pământească și a frânt-o – câte o bucățică pentru fiecare ucenic. Ei au luat și au mâncat și, de asemenea, au băut și din cupa cu vin. Chiar dacă nu înțelegeau pe deplin ce urma să se întâmple cu trupul Domnului Isus și ce urma să însemne acea frângere de pâine și acea cupă revărsată, ucenicii intrară în Noul Legământ. Unul mai bun, care dă iertare de păcat și viață veșnică.

Aplicație: